Opus Dei

Încheiem această serie cu o invitație la frumusețea lucrurilor de zi cu zi: să descoperim cum obiectele pe care le folosim zilnic își găsesc ecou în viața noastră interioară, să folosim „procedee omenești” care să trezească inima atunci când se lasă distrasă și să descoperim importanța formelor pentru a ne modela lumea într-un mod mai creștin și, prin urmare, mai frumos.

Deşi evangheliile nu menționează în niciun moment dacă Isus a fost celibatar, căsătorit sau văduv, ele se referă la familia Sa, la mama Sa, la „frații şi surorile" Lui, dar niciodată la „soţia" Sa. Există mărturii ce atestă practica celibatului în iudaismului secolului I.

Studiile privind fondul lingvistic al evangheliilor indică faptul că majoritatea cuvintelor atribuite lui Isus, consemnate în texte, au fost rostite inițial într-o limbă semitică. Deşi e foarte posibil ca Isus să fi cunoscut şi folosit ocazional ebraica, se pare că în conversaţia de zi cu zi şi în activitatea de predicare vorbea preponderent în aramaică, limba curentă a iudeilor din Galileea.

Dumnezeu a căutat mereu în mod activ prietenia cu oamenii, oferindu-ne să trăim în comuniune cu El. Nici slăbiciunea omenească, nici praful drumului nu L-au făcut să Se răzgândească. A ne lăsa îmbrățișați de această Iubire necondiționată ne umple de lumină și de putere pentru a o oferi celorlalți.

Relația cu Dumnezeu, cu aproapele și cu pământul sunt cele trei relații fundamentale ale omului pe care le prezintă relatările despre creație din Geneză. Astfel, Biserica îi invită pe creștini să modeleze realitățile sociale, să aibă grijă de creație și să promoveze binele comun.

Creștinii împărtășim cu multe alte persoane dorința de a face realitate idealurile pe care ni le dorim pentru lumea noastră: dreptatea, solidaritatea, caritatea. Cu toate acestea, este dificil să lucrăm împreună fără fricțiuni sau conflicte. Cum pot iubirea, dreptatea și solidaritatea să devină realitate în viața noastră?

Tradiția Bisericii a proclamat-o pe Maria „aieparthenos”, „pururea fecioară”. Fecioria Mariei este un adevăr de credință, confirmat de textele evanghelice.

În acest articol sunt prezentate solemnitățile Preasfintei Inimi a lui Isus, Schimbarea la Față a Domnului, Înălțarea Sfintei Cruci și Cristos, Regele Universului.

Creștinii facem parte din Trupul lui Cristos, Biserica Sa. Această realitate, prezentă încă din epoca apostolică, este un reper sigur pentru a acționa cu inițiativă și responsabilitate, văzând în toți oamenii frați a căror identitate ne interpelează.

Nevoile sociale, drepturile și îndatoririle cetățenești, relațiile dintre țări, dialogul sau acțiunea politică ne interpellează, ca creștini, fii ai aceluiași Tată, să fim „prezenți în mod activ, liber și responsabil în viața publică” (Sfântul Josemaría).