Fecioara Maria L-a zămislit pe Isus fără intervenție bărbătească (Mt 1,25) și nu a mai avut alți copii, după cum sugerează și faptul că Isus, pe cruce, a încredințat-o pe Mama Sa lui Ioan (In 19,27). Așa ne-a transmis Tradiția Bisericii, care a proclamat-o pe Maria ca aeiparthenos („Pururea Fecioară”) (vezi întrebarea: Ce înseamnă fecioria Mariei?).
Acesta este un adevăr de credință în deplină concordanță cu textele evanghelice. Expresiile din aceste relatări care par să-l contrazică trebuie înțelese în mod corect:
a) În Evanghelie se spune că Isus este întâiul-născut al Mariei (Lc 2,7), ceea ce ar putea sugera că era cel mai mare dintre mai mulți frați. Totuși, termenul „întâiul-născut” reprezintă denumirea juridică a primului copil (Ex 12,29; 34,19 etc.) și nu presupune că au existat și alți copii după el. Acest lucru reiese limpede și dintr-o cunoscută inscripție iudaică descoperită în Egipt, în care se spune despre o mamă că a murit dând naștere „fiului ei întâi-născut”.
b) Cuvintele din Matei 1,25: „și, fără să o fi cunoscut, ea a născut un fiu”, pot fi traduse literal și astfel: „și nu a cunoscut-o până când a născut un fiu”. Conjuncția greacă heōs („până când”) ar putea părea că implică faptul că ulterior a existat conviețuire conjugală. În realitate însă, această conjuncție indică doar ceea ce s-a petrecut până în acel moment, în cazul de față zămislirea feciorelnică a lui Isus, fără a spune nimic despre ceea ce s-a întâmplat după aceea. Aceeași conjuncție apare și în In 9,18, unde se spune că fariseii nu au crezut în minunea vindecării orbului din naștere „până când” i-au chemat pe părinții acestuia. Totuși, imediat după aceea aflăm că nici atunci nu au crezut.
c) În textele evanghelice există referiri explicite la „frații și surorile” lui Isus (Mc 3,32; 6,3). Sunt menționați chiar și patru dintre ei: „Iacob, Iose, Simon și Iuda” (Mc 6,3).
Dintre aceștia, Iacob va avea un rol important în Biserica primară, ca conducător al Bisericii din Ierusalim, fiind cunoscut drept „Iacob, fratele Domnului” (Gal 1,19; cf. 1Cor 15,7).
Trebuie să știm însă că în ebraică și în aramaică nu există un termen specific pentru a exprima gradul de rudenie, astfel încât toate rudele sunt numite „frați”. Cuvântul grecesc adelphós („frate”), folosit în Evanghelii (care sunt texte ce reflectă o lume semitică, nu greacă), are un sens foarte larg, care poate desemna fratele de sânge, fratele vitreg, cumnatul, vărul, unchiul, nepotul, vecinul, ucenicul etc. Astfel, în Gen 13,8 se spune că Abraham şi Lot erau frați, deși știm din alte pasaje că erau unchi și nepot. În Mc 6,17 se afirmă că Irodiada se căsătorise cu Irod, „fratele lui Filip”, deși în realitate cei doi erau frați vitregi, având mame diferite. În In 19,25 se spune că lângă crucea lui Isus stăteau „Mama Lui și sora Mamei Lui, Maria a lui Cleopa”, adică două femei cu același nume, care trebuie să fi fost rude și nu surori de sânge.
Este adevărat că în limba greacă există termenul anepsiós pentru „văr”, însă acesta apare o singură dată în Noul Testament (Col 4,10). A susține că, dacă ar fi fost veri și nu frați în sens propriu, evangheliștii ar fi folosit acest termen sau ar fi lăsat un alt indiciu în acest sens înseamnă a porni de la o presupunere. Invocarea mărturiei lui Hegesip, transmisă de Eusebiu, care vorbește despre „Iacob, fratele Domnului” (Istoria ecleziastică 2,23) și despre „Simeon, vărul Domnului" (ibidem, 4,22), nu este concludentă. Prima expresie poate fi înțeleasă ca titlul sub care era cunoscut Iacob, fără intenția de a preciza gradul de rudenie.
Dacă contextul nu precizează altfel, este imposibil să se stabilească sensul exact al cuvântului „frate” și gradul de rudenie pe care îl exprimă. Isus este cunoscut drept „Fiul Mariei” (Mc 6,3), în timp ce „frații și surorile” Lui nu sunt numiți niciodată astfel, nici măcar atunci când Maria este menționată împreună cu ei: „Toți aceștia stăruiau într-un cuget în rugăciune, împreună cu câteva femei, cu Maria, Mama lui Isus, și cu frații Lui” (Fap 1,14). Isus este unicul Fiu al Mariei.
Tradiția Bisericii — și nu analizele filologice, oricât de plauzibile ar părea, sau mărturiile izolate, oricât de vechi ar fi — este autentica interpretă a acestor texte, întrucât oferă interpretarea cea mai conformă cu Evangheliile. Aceeași Tradiție a explicat că expresia „frații” și „surorile” lui Isus din Noul Testament trebuie înțeleasă în sensul de „rude”, potrivit semnificației largi a termenului grec. Orice altă interpretare este posibilă, dar arbitrară.
A vedea, de asemenea, întrebarea Sfântul Iosif s-a căsătorit a doua oară?