Există dovezi istorice că în secolul I, în regiunea în care a trăit Isus, erau utilizate patru limbi: aramaica, ebraica, greaca şi latina.

Dintre acestea, latina era limba oficială, dar şi cea mai puțin răspândită, fiind folosită aproape exclusiv de către funcţionarii romani pentru a comunica între ei. Latina era cunoscută şi de unele persoane instruite. Nu există indicii că Isus ar fi învăţat latina sau că ar fi folosit-o în vorbirea curentă ori în activitatea Sa de predicare.

În ceea ce priveşte limba greacă, se prea poate ca Isus să o fi folosit uneori, întrucât mulţi ţărani şi meşteşugari din Galileea o cunoşteau cel puțin la nivel elementar, suficient pentru activitățile comerciale de zi cu zi sau pentru comunicarea cu locuitorii de la oraş, adesea influențați de cultura elenistică. Greaca era folosită şi în ludeea: se estimează că între 8% şi 15% dintre locuitorii Ierusalimului vorbeau această limbă. Totuşi, nu există dovezi clare că Isus a vorbit greaca, iar textele păstrate nu permit o concluzie definitivă în această privinţă. Cu toate acestea, ipoteza nu poate fi exclusă. Este posibil, de exemplu, ca dialogul dintre Isus şi Pilat să fi avut loc în limba greacă.

În schimb, aluziile frecvente din Evanghelii la predicarea lui Isus în sinagogi şi la dialogurile Sale cu fariseii pe marginea textelor Scripturii susțin în mod plauzibil ipoteza că El cunoştea şi folosea, în anumite ocazii, limba ebraică.

Totuşi, deşi e foarte posibil ca Isus să fi cunoscut şi folosit ocazional ebraica, se pare că în conversaţia de zi cu zi şi în activitatea de predicare vorbea preponderent în aramaică limba curentă a iudeilor din Galileea. De altfel, în anumite pasaje, textul grec al evangheliilor păstrează cuvinte sau expresii aramaice rostite de Isus: talitha qum (Marcu 5,41), corban (Marcu 7,11), effetha (Marcu 7,34), geenna (Marcu 9,43), abbá (Marcu 14,36), Eloí, Eloí, lemá sabacthaní? (Marcu 15,34), sau de interlocutorii săi: rabbuni (Marcu 10,51).

Studiile asupra fondului lingvistic al evangheliilor arată că expresiile consemnate în acestea au fost rostite iniţial într-o limbă semitică: ebraica sau cel mai probabil aramaica.

În complexitatea specifică limbii greceşti utilizate în evanghelii se observă o structură sintactică influențată de aramaică. De asemenea, faptul că anumite cuvinte atribuite lui Isus în evanghelii capătă o forță expresivă mai mare atunci când sunt traduse în aramaică, precum şi prezenţa unor termeni cu o încărcătură semantică diferită de cea obişnuită din greacă, provenită dintr-un uz semitizant, susțin această influență. În unele cazuri, atunci când evangheliile sunt traduse într-o limbă semitică, ies la iveală jocuri de cuvinte ce rămâneau ascunse în textul în limba greacă.