Opus Dei

Specialiştii confirmă istoricitatea botezului lui Isus, o dovadă în acest sens fiind faptul că episodul a fost inclus în evanghelii deşi potențial ridica dificultăți de imagine" cu privire la Isus. Nu se poate însă deduce de aici că Isus a fost discipolul lui Ioan Botezătorul. Dimpotrivă, faptele consemnate în evanghelii arată clar că o asemenea relație nu a existat.

Deşi evangheliile nu menționează în niciun moment dacă Isus a fost celibatar, căsătorit sau văduv, ele se referă la familia Sa, la mama Sa, la „frații şi surorile" Lui, dar niciodată la „soţia" Sa. Există mărturii ce atestă practica celibatului în iudaismului secolului I.

Studiile privind fondul lingvistic al evangheliilor indică faptul că majoritatea cuvintelor atribuite lui Isus, consemnate în texte, au fost rostite inițial într-o limbă semitică. Deşi e foarte posibil ca Isus să fi cunoscut şi folosit ocazional ebraica, se pare că în conversaţia de zi cu zi şi în activitatea de predicare vorbea preponderent în aramaică, limba curentă a iudeilor din Galileea.

Tradiția Bisericii a proclamat-o pe Maria „aieparthenos”, „pururea fecioară”. Fecioria Mariei este un adevăr de credință, confirmat de textele evanghelice.

Una dintre cele 50 de întrebări frecvente despre Isus Cristos și Biserică, la care a răspuns o echipă de profesori de istorie și teologie de la Universitatea din Navarra.

Pentru că Isus, care era din Nazaret (a crescut acolo), s-a născut la Betleem, evangheliştii identifică în textele Vechiului Testament împlinirea în El a acestei trăsături mesianice. Părerea unanim acceptată astăzi de specialişti este că nu există argumente solide care să contrazică mărturiile evangheliilor şi tradiția: Isus s-a născut la Betleem, în ludeea, pe vremea regelui Irod.

Faptul că Isus, pe cruce, i-a încredinţat-o pe mama Sa Sfântului Ioan sugerează că Fecioara nu avea alți copii. Zămislirea feciorelnică a lui Isus trebuie înţeleasă ca o lucrare divină, care depăşeşte orice posibilitate menească de înțelegere.

În momentul de față, contextul istoric și literar în care a trăit Isus, precum şi cel în care au fost redactate Evangheliile sunt mult mai bine înțelese. Cercetarea despre Isus a fost îmbogățită de descoperiri arheologice recente, dintre care cele ce provin din săpăturile efectuate în Galileea sunt deosebit de relevante.

Cel mai vechi text în care Isus este menționat, în mod implicit, a fost scris de filosoful stoic Mara bar Sarapion, originar din Samosata (Siria), în jurul anului 73 d.C. Cea mai veche și mai cunoscută mențiune explicită despre Isus provine de la istoricul Flavius Josephus, la sfârșitul secolului I, și este cunoscută sub denumirea de „Testimonium Flavianum”.

Una dintre cele 50 de întrebări frecvente despre Isus Cristos și Biserică, la care răspunde o echipă de profesori de Istorie și Teologie de la Universidad de Navarra.