Datele pe care ni le-au păstrat Evangheliile ne spun că Isus şi-a exercitat meseria de meşteşugar în Nazaret (Mc 6,3) şi că, pe la vârsta de treizeci de ani, Şi-a început misiunea publică (Lc 3,23). În timpul cât Şi-a desfăşurat această misiune, unele femei Îl urmau (Lc 8,2-3), iar cu altele avea o relaţie de prietenie (Lc 10,38-42). Deşi evangheliile nu spun niciodată explicit dacă a fost celibatar, căsătorit sau văduv, ele vorbesc despre familia Sa, despre mama Sa, despre „fraţii şi surorile” Sale, dar niciodată despre „soţia” Sa. Această tăcere este elocventă. Isus era cunoscut drept „fiul lui Iosif” (Lc 3,23; 4,22; In 1,45; 6,42), iar când locuitorii din Nazaret se minunau de învăţătura Sa, exclamau: „Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda şi Simon? Şi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?” (Mc 6,3). Nicăieri nu se face vreo referire la faptul că Isus ar fi avut sau ar fi putut avea o soţie. Tradiţia nu a susţinut niciodată o astfel de posibilitate. Şi asta nu pentru că ar fi considerat că realitatea căsătoriei ar fi ceva înjositor pentru persoana lui Isus (El, care a redat căsătoriei demnitatea ei originară, Mt 19,1-12), sau incompatibil cu credinţa în dumnezeirea lui Cristos, ci pur şi simplu pentru că s-a raportat fidel la realitatea istorică. Dacă ar fi vrut să treacă sub tăcere aspecte care ar fi putut compromite credinţa Bisericii, de ce a transmis botezul lui Isus primit din mâna lui Ioan Botezătorul, care administra un botez pentru iertarea păcatelor? Dacă Biserica primară ar fi vrut să treacă sub tăcere o eventuală căsătorie a lui Isus, de ce nu a trecut sub tăcere şi prezenţa unor femei anume printre cei care aveau legătură cu El?
Cu toate acestea, au circulat unele argumente care susţin că Isus ar fi fost căsătorit. Se invocă, în principal, în sprijinul unei căsătorii a lui Isus, practica şi doctrina comună a rabinilor din secolul I al erei noastre (pentru presupusa căsătorie a lui Isus cu Maria Magdalena, a se vedea Ce relaţie a avut Isus cu Maria Magdalena? ). Deoarece Isus a fost rabin, iar celibatul era de neconceput printre rabinii epocii, ar fi trebuit să fie căsătorit (deşi au existat şi excepţii, precum Rabí Simeón ben Azzai, care, fiind acuzat că rămâne necăsătorit, răspundea: „Sufletul meu este îndrăgostit de Tora. Alţii pot duce lumea înainte”, Talmudul babilonian, b. Yeb. 63b). Aşadar, afirmă unii, Isus, ca orice evreu evlavios, s-ar fi căsătorit la douăzeci de ani, iar mai târziu şi-ar fi părăsit soţia şi copiii pentru a-şi îndeplini misiunea.
Răspunsul la această obiecţie este dublu:
1) Există date că în iudaismul secolului I se trăia celibatul. Flavius Iosephus ( Războiul iudaic 2.8.2 & 120-21; Antichităţi iudaice 18.1.5 & 18-20), Filon (într-un pasaj păstrat de Eusebiu, Prep. evang. 8,11.14) şi Pliniu cel Bătrân ( Istoria naturală 5.73,1-3) ne informează că existau esenieni care trăiau în celibat, şi ştim că unii dintre cei de la Qumran erau celibatari. Tot Filon ( De vita contemplativa ) menţionează că „terapeuţii”, un grup de asceţi din Egipt, trăiau în celibat. În plus, în tradiţia lui Israel, unele personaje celebre, precum Ieremia, fuseseră celibatare. Însuşi Moise, potrivit tradiţiei rabinice, a trăit în abstinenţă sexuală pentru a-şi păstra legătura strânsă cu Dumnezeu. Nici Ioan Botezătorul nu s-a căsătorit. Aşadar, deşi celibatul era o practică puţin obişnuită, nu era ceva nemaiauzit.
2) Chiar dacă nimeni nu ar fi trăit în celibat în Israel, nu ar trebui să deducem de aici că Isus a fost căsătorit. Datele, aşa cum s-a spus, arată că El a dorit să rămână celibatar, şi sunt multe motivele care fac ca această alegere să fie plauzibilă şi potrivită, tocmai pentru că a fi celibatar evidenţiază unicitatea lui Isus în raport cu iudaismul epocii Sale şi se potriveşte mai bine cu misiunea Sa. Arată că, fără a subestima căsătoria şi fără a le impune celibatul celor care Îl urmează, cauza Împărăţiei lui Dumnezeu (cf. Mt 19,12), iubirea de şi faţă de Dumnezeu pe care El o întruchipează, este mai presus de toate. Isus a ales să fie celibatar pentru a exprima mai bine această iubire.
Bibliografie: Armand Puig i Tàrrech, Jesús, un perfil biogràfic , Proa, Barcelona 2004 (ediţia spaniolă: Jesús. Una biografía , Destino, Barcelona 2005); J. Gnilka, Jesús von Nazareth. Botschaft und Geschichte , Herder, Freiburg 1990 (ed. sp. Jesús de Nazaret , Herder, Barcelona 1993).
Canalul de YouTube „Jesucristo y la Iglesia”
50 Preguntas sobre Jesús (ediţia a 3-a), Rialp.
Figura istorică a lui Isus (spaniolă)