În prezent, cele mai riguroase cercetări istorice coincid în a afirma cu deplină certitudine — chiar făcând abstracție de credință și evitând în mod deliberat utilizarea izvoarelor istorice creștine, pentru a elimina orice suspiciune — că Isus din Nazaret a existat, a trăit în prima jumătate a secolului I, era evreu, a locuit cea mai mare parte a vieții în Galileea, a format un grup de ucenici care L-au urmat, a trezit adeziuni puternice și speranțe prin ceea ce spunea și prin faptele minunate pe care le săvârșea, a fost în Iudeea și la Ierusalim cel puțin o dată, cu prilejul sărbătorii Paștelui, a fost privit cu neîncredere de unii membri ai Sinedriului și cu suspiciune de autoritatea romană și, în cele din urmă, a fost condamnat la moarte de procuratorul roman al Iudeii, Ponțiu Pilat, murind răstignit pe cruce. După moarte, trupul său a fost depus într-un mormânt, însă, după câteva zile, nu se mai afla acolo.
Dezvoltarea contemporană a cercetării istorice permite stabilirea acestor fapte ca fiind demonstrate — ceea ce nu este puțin pentru un personaj de acum douăzeci de secole. Nu există dovezi raționale care să susțină cu mai mare certitudine existența unor figuri precum Homer, Socrate sau Pericle — pentru a cita doar câteva dintre cele mai cunoscute — decât cele care atestă existența lui Isus. Mai mult, datele obiective, verificabile critic, de care dispunem despre aceste personaje sunt, de regulă, mult mai reduse.
Dar cazul lui Isus este diferit, nu doar prin amprenta profundă pe care a lăsat-o, ci și pentru că informațiile oferite de sursele istorice conturează o personalitate și indică fapte care depășesc ceea ce este ușor de imaginat și ceea ce poate accepta cineva care consideră că nu există nimic dincolo de ceea ce este vizibil și experimentabil. Datele invită să credem că El era Mesia care trebuia să vină pentru a-și conduce poporul ca un nou David și, mai mult, că Isus este Fiul lui Dumnezeu făcut om.
Pentru a primi cu adevărat această invitație este necesar un ajutor divin, gratuit, care luminează inteligența și o face capabilă să perceapă, în toată profunzimea ei, realitatea în care trăiește. Este o lumină care nu deformează realitatea, ci permite perceperea ei în toate nuanțele reale, dintre care multe scapă privirii obișnuite. Este lumina credinței
Bibliografie
J. GNILKA, „Jesús de Nazaret”, Herder, Barcelona 1993;
A. PUIG, „Jesús. Una biografía”, Destino, Barcelona 2005;
Francisco VARO, „Rabí Jesús de Nazaret”, B.A.C., Madrid
2005;
Francisco VARO, „¿Sabes leer la Biblia?” Planeta, Barcelona 2006.