Întrucât legătura dintre Ioan Botezătorul și Isus a fost atât de directă și de intensă, ne-am putea întreba dacă între ei a existat o relație de tip maestru–ucenic. Pentru a răspunde cum se cuvine la această întrebare, trebuie lămurite trei aspecte dezbătute de cercetători pe această temă: ucenicii lui Ioan, semnificația botezului său în Iordan și cuvintele de laudă ale lui Isus la adresa Botezătorului.
- Ucenicii lui Ioan. Evangheliile menționează adesea că Ioan avea ucenici, dintre care unii au plecat cu Isus (In 1,35-37). Nu erau, așadar, simpli adepți ocazionali: îl însoțeau, îl urmau și, cu siguranță, împărtășeau aceeași viață (Mc 2,18) și aceleași idei ca el (In 3,22). Flavius Iosephus deosebea două categorii de adepți: unii care îl ascultau cu atenție vorbind despre virtute, dreptate și evlavie și se botezau; alții care „se adunau în jurul lui pentru că se înflăcărau foarte mult auzindu-l vorbind” (Antichități iudaice 18,116-117). Printre ucenicii lui Ioan au fost chiar unii care l-au întrebat pe învățătorul lor dacă Isus, prin purtarea Sa, nu se arăta a fi un rival (In 3,25-27); prin urmare, nu-L considerau unul de-al lor.
- Botezul lui Isus. Specialiștii nu pun la îndoială istoricitatea faptului, printre altele pentru că includerea lui în Evanghelii ridica anumite dificultăți: pe de o parte, s-ar fi putut înțelege că Botezătorul era superior celui botezat, adică lui Isus; pe de altă parte, fiind vorba de un botez de pocăință, s-ar fi putut crede că Isus era conștient că este păcătos. Sinopticii arată limpede în relatările lor că Ioan se recunoaște inferior: refuză să-L boteze pe Isus (Mt 3,13-17), iar glasul din cer dezvăluie demnitatea divină a lui Isus (Mc 1,9-11); la rândul ei, a patra Evanghelie, care nu relatează botezul, arată că Botezătorul dă mărturie că a văzut porumbelul coborând și rămânând asupra lui Isus (In 1,29-34) și își mărturisește propria inferioritate (In 3,28). Totuși, de aici nu rezultă în mod direct că Isus ar fi fost ucenicul lui Ioan Botezătorul. Dacă evangheliștii nu spun că Isus a fost ucenicul lui Ioan, este pentru că nu a fost.
- Cuvintele de laudă ale lui Isus. Există două afirmații ale lui Isus care arată prețuirea Sa față de Botezătorul. Pe una o consemnează Matei (11,11) și Luca (7,28): „nu s-a ridicat, dintre cei născuți din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul”. Cealaltă se află la Marcu (9,13) și îi aplică Botezătorului profeția din Mal 3,23-24: „Întâi va veni Ilie și va restabili toate (...). Însă Eu vă spun – afirmă Isus – că Ilie a și venit și au făcut cu el ceea ce au vrut, așa cum este scris despre el”.
Fără îndoială, persoana lui Ioan, botezul său (cf. Mt 21,23-27) și mesajul său au fost foarte prezente în viața lui Isus. Cu toate acestea, Isus a urmat un drum cu totul diferit: în purtarea Sa, căci a străbătut întreaga țară, capitala, Ierusalimul, și incinta Templului; în mesajul Său, căci a predicat Împărăția mântuirii universale; în ucenicii Săi, pe care i-a învățat porunca iubirii, mai presus de normele legale și chiar de practicile ascetice. Dar cel mai izbitor este faptul că Isus deschide orizontul mântuirii tuturor oamenilor, din toate rasele și din toate timpurile.
Pe scurt, în ipoteza puțin probabilă și deloc dovedită că Isus ar fi petrecut o vreme alături de ucenicii Botezătorului, nu se poate spune că ar fi primit de la el o influență decisivă. Mai mult decât un ucenic, Isus a fost Mesia și Mântuitorul vestit de ultimul și cel mai mare dintre profeți, Ioan Botezătorul.
Bibliografia
Joachim Gnilka, Jesús de Nazaret. Mensaje e historia (Herder, Barcelona 1993);
A. Puig, Jesús. Una biografía, Destino, Barcelona 2005