7. Isus s-a născut la Betleem sau la Nazaret?
Sfântul Matei afirmă în mod explicit că Isus s-a născut în „Betleemul Iudeii, în zilele regelui Irod” (Mt 2,1; cf. 2,5.6.8.16), iar același lucru îl spune și Sfântul Luca (Lc 2,4.15). A patra Evanghelie face referire la acest fapt în mod indirect. Cu privire la identitatea lui Isus a izbucnit o discuție și „unii spuneau: «Acesta este cu adevărat profetul». Alții ziceau: «Acesta este Cristosul». Dar alții răspundeau: «Oare Cristosul vine din Galileea? Nu spune Scriptura că Cristosul vine din descendența lui David și din Betleem, satul de unde era David?»” (In 7,40-42).
Aici evanghelistul folosește o ironie caracteristică: el și cititorul creștin știu că Isus este Mesia și că S-a născut la Betleem. Unii dintre adversarii lui Isus încearcă să demonstreze că El nu este Mesia, argumentând că, dacă ar fi fost, S-ar fi născut la Betleem, în timp ce ei știu (sau cred că știu) că S-a născut la Nazaret. Acest procedeu este frecvent în Evanghelia după Ioan (cf. In 3,12; 6,42; 9,40-41). De exemplu, femeia samariteană întreabă: „Oare ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacob?” (In 4,12). Cititorii lui Ioan știu că Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, superior lui Iacob, astfel încât întrebarea femeii devine, în realitate, o afirmare a acestei superiorități. Prin urmare, evanghelistul dovedește că Isus este Mesia chiar și prin afirmațiile adversarilor Săi.
Aceasta a fost opinia comună a credincioșilor și a cercetătorilor timp de peste 1900 de ani. Totuși, în secolul trecut, unii cercetători au susținut că Isus este considerat în întregul Noul Testament drept „nazarineanul” (adică cel care este sau provine din Nazaret) și că menționarea Betleemului ca loc al nașterii ar fi o invenție a primilor doi evangheliști, menită să-I atribuie lui Isus una dintre caracteristicile pe care tradiția iudaică le asocia atunci viitorului Mesia: aceea de a fi descendent al lui David și de a Se naște la Betleem.
În realitate, un asemenea argument nu dovedește nimic. În secolul I se spuneau multe lucruri despre viitorul Mesia care nu se împlinesc în Isus și, din câte știm — în ciuda aparențelor create de Mt 2,5 și In 7,42 —, nașterea la Betleem nu pare să fi fost una dintre caracteristicile invocate cel mai des ca dovadă a identității mesianice. Este mai logic să privim lucrurile în sens invers: tocmai pentru că Isus, care era din Nazaret (adică fusese crescut acolo), Se născuse la Betleem, evangheliștii au descoperit în textele Vechiului Testament împlinirea acestei trăsături mesianice în persoana Sa.
În plus, toate mărturiile tradiției confirmă datele evanghelice. Sfântul Iustin Martirul, născut în Palestina în jurul anului 100 d.C., menționează aproximativ cincizeci de ani mai târziu că Isus S-a născut într-o peșteră din apropierea Betleemului (Dialog cu Trifon, 78). Origen aduce și el aceeași mărturie (Contra lui Celsus, I, 51). La fel afirmă și evangheliile apocrife (Pseudo-Matei, 13; Protoevanghelia lui Iacob, 17 și urm.; Evanghelia copilăriei, 2-4).
În concluzie, opinia predominantă a cercetătorilor contemporani este că nu există argumente solide împotriva a ceea ce afirmă Evangheliile și a ceea ce a fost transmis de întreaga tradiție: Isus S-a născut la Betleemul Iudeii, în vremea regelui Irod.
În ceea ce priveşte locul concret din Betleem, Luca menționează că, după ce Maria şi-a adus pe lume Fiul, „l-a înfășat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei" (Lc 2,7). „leslea" indică faptul că locul naşterii lui Isus era adăpostul vitelor. Luca adaugă că pruncul din iesle va fi semnul pentra păstori că aici S-a născut Mântuitorul (Lc 2,12.16). Termenul grecesc folosit pentru găzduire este katályma şi desemnează încăperea spațioasă a unei case, care putea servi drept salon sau cameră pentru oaspeți. În Noul Testament, acest termen apare încă de două ori (Lc 22,11; Mc 14,14) pentru a desemna încăperea în care Isus a sărbătorit Cina cea de Taină împreună cu ucenicii Săi. Probabil, prin această expresie, evanghelistul doreşte să sublinieze că locul nu asigura intimitatea evenimentului.
Bibliografie
A. Puig, Jesús. Una biografía, Destino, Barcelona, 2005.
J. González Echegaray, Arqueología y evangelios, Verbo Divino, Estella, 1994.
S. Muñoz Iglesias, Los evangelios de la infancia, BAC, Madrid, 1990.