Opus Dei

Foarte umani, foarte divini (20): Dreptatea începe prin relația noastră cu Dumnezeu, care își găsește punctul de ancorare într-o atitudine cheie: recunoștința. Noul articol al seriei despre virtuți „Foarte umani, foarte divini”.

Foarte umani, foarte divini (18): Găsirea centrului ei în iubirea lui Dumnezeu este tot ceea ce este necesar pentru ca libertatea noastră să ne facă să devenim oameni unici, fericiți, care nu ar fi schimbați cu nimeni altcineva.

Foarte umani, foarte divini (17): Încrederea permite descoperirea potențialului ascuns în fiecare dintre noi. Ea ne face să creștem într-un mod natural și armonios. Ne face să mergem mai departe.

Foarte umani, foarte divini (16): Să rămânem deschiși la vocea lui Dumnezeu, să ne lărgim inima; acest lucru ne permite să fim, ca Isus, în lucrările Tatălui nostru.

Foarte umani, foarte divini (15): Să știm că suntem priviți de Dumnezeu și să trăim în prezent: două atitudini care fac simplitatea să crească în viața noastră.

Foarte umani, foarte divini (14): Isus și primii discipoli au dat dovadă de o mare dragoste pentru adevăr, fiind siguri de a comunica o noutate care umple viața de bucurie.

Foarte umani, foarte divini (13): Virtutea castității se raportează la capacitatea noastră de a percepe ceea ce poate să umple inima umană, să aspire la aceasta și să se bucure de ea; ea ne permite să-l descoperim pe Dumnezeu în toate.

Foarte umani, foarte divini (12): Provocarea de a fii sărac în duh trăind în mijlocul lumii.

Foarte umani, foarte divini (11): Temperându-ne dorința cunoașterii ni se permite să atingem realitatea și să fim suflete contemplative în mijlocul lumii.

Foarte umani, foarte divini (10): Virtutea tăriei ne permite să-L urmăm pe Isus oricare ar fi condițiile schimbătoare ale vieții noastre și ale anturajului nostru.