Opus Dei

A sosit Adventul. Timp nimerit ca să-ți reînnoiești dorința, dorul, așteptarea ta sinceră a venirii lui Cristos: A venirii sale de zi cu zi în sufletul tău, grație Euharistiei! „Ecce veniet!“ — Iată Vine! ne spune Biserica spre a ne încuraja. (Din cartea „Forja”, nr. 548)

Timpul Adventului este un timp de speranță. Întreaga panoramă a vocației noastre creștine, acea unitate de viață care are ca nucleu prezența lui Dumnezeu, Tatăl nostru, poate și trebuie să fie o realitate zilnică.

Ne aflăm în timpul Crăciunului. Ne vin în minte diversele evenimente și împrejurări din jurul nașterii Fiului lui Dumnezeu, iar privirea noastră se oprește la grota din Betleem.

Apoi cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotărât lor de Isus. Cum L-au văzut, s-au prosternat în fața Lui, dar unii se îndoiau.

Specialiştii confirmă istoricitatea botezului lui Isus, o dovadă în acest sens fiind faptul că episodul a fost inclus în evanghelii deşi potențial ridica dificultăți de imagine" cu privire la Isus. Nu se poate însă deduce de aici că Isus a fost discipolul lui Ioan Botezătorul. Dimpotrivă, faptele consemnate în evanghelii arată clar că o asemenea relație nu a existat.

Fiecare sfânt este un proiect al lui Dumnezeu pentru a duce Evanghelia în propria sa epocă. Ce aspecte din viața lui Isus doresc să întrupeze credincioșii Opus Dei?

Ți-a fost greu să îndepărtezi şi să uiţi, încetul cu încetul, micile tale griji, bietele tale proiecte personale, puține, dar puternic înrădăcinate. – În schimb, acum ai deplina convingere că ideea ta, preocuparea ta sunt fraţii tăi şi numai ei, căci ai învăţat să-L descoperi pe Isus Cristos în aproapele tău. (Brazdă, nr. 765)

Deşi evangheliile nu menționează în niciun moment dacă Isus a fost celibatar, căsătorit sau văduv, ele se referă la familia Sa, la mama Sa, la „frații şi surorile" Lui, dar niciodată la „soţia" Sa. Există mărturii ce atestă practica celibatului în iudaismului secolului I.

Cauţi compania prietenilor care cu conversaţia şi afecţiunea lor, cu apropierea lor, îţi uşurează exilul acestei lumi… cu toate că prietenii, uneori, trădează. — Nu cred că e rău ceea ce faci. Dar… de ce nu cultivi în fiecare zi, cu mai mare intensitate, compania, conversaţia cu Marele Prieten, care nu trădează niciodată? (Drum, nr. 88)

Studiile privind fondul lingvistic al evangheliilor indică faptul că majoritatea cuvintelor atribuite lui Isus, consemnate în texte, au fost rostite inițial într-o limbă semitică. Deşi e foarte posibil ca Isus să fi cunoscut şi folosit ocazional ebraica, se pare că în conversaţia de zi cu zi şi în activitatea de predicare vorbea preponderent în aramaică, limba curentă a iudeilor din Galileea.