Naşterea lui Isus (Crăciunul)

Ne aflăm în timpul Crăciunului. Ne vin în minte diversele evenimente și împrejurări din jurul nașterii Fiului lui Dumnezeu, iar privirea noastră se oprește la grota din Betleem.

„Ne aflăm în timpul Crăciunului. Ne vin în minte diversele evenimente și împrejurări din jurul nașterii Fiului lui Dumnezeu, iar privirea noastră se oprește la grota din Betleem”.

E Cristos care trece, nr. 22

„Lux fulgebit hodie super nos, quia natus est nobis Dominus (Is 9,2), astăzi lumina va străluci asupra noastră, pentru că Domnul ni s-a născut.

Acesta este marele anunț care îi mișcă astăzi pe creștini și, prin ei, se adresează întregii omeniri. Dumnezeu este aici. Acest adevăr trebuie să ne umple viața: fiecare Crăciun trebuie să fie pentru noi o nouă întâlnire specială cu Dumnezeu, permițând luminii și harului Său să intre în adâncul sufletului nostru”.

E Cristos care trece, nr. 12

„Când vine Crăciunul, îmi place să contemplu imaginile Pruncului Isus. Aceste figuri care ni-L arată pe Domnul umil îmi amintesc că Dumnezeu ne cheamă, că Atotputernicul a vrut să Se prezinte neputincios, că a vrut să aibă nevoie de oameni. Din leagănul Betleemului, Cristos îmi spune și îți spune că are nevoie de noi, ne îndeamnă la o viață creștină fără compromisuri, la o viață de dăruire, de muncă, de bucurie”.

E Cristos care trece, nr. 18

„Crăciunul este înconjurat și de o simplitate admirabilă: Domnul vine fără niciun spectacol, nimeni nu cunoștea aceasta. Pe pământ numai Maria și Iosif iau parte la aventura divină.

Și apoi acei păstori, care sunt anunțați de către îngeri. Iar mai târziu acei înțelepți din Răsărit. Astfel se verifică faptul transcendental, prin care se unesc cerul și pământul, Dumnezeu și omul”.

E Cristos care trece, nr. 18

„Crăciun. Tu îmi scrii: de-a lungul acestei sfinte așteptări a Mariei și a lui Iosif, și eu aștept Copilul, cu nerăbdare. Cât de fericit voi fi la Betleem! Presimt că voi fi cuprins de o bucurie fără margini. Și cu El vreau să mă nasc, și eu, din nou…

– De-ar fi adevărată această dorință a ta!”

Brazdă, nr. 62

„Isus s-a născut într-o peșteră, la Betleem, ne spune Scriptura, ca nu era loc pentru ei în casa de oaspeți (Lc 2,7).

— Nu mă îndepărtez de adevărul teologic dacă îți spun că Isus caută încă în sufletul tău un lăcaș”.

Forja, nr. 274

„Du-te la Betleem, apropie-te de Copil, leagănă-L, cântă-I, spune-I multe lucruri înflăcărate și strânge-L lângă inima ta…

— Nu, nu-ți vorbesc de copilării: vorbesc despre iubire! Și iubirea se manifestă prin fapte: în adâncul sufletului tău, pe copilul acesta Îl poți îmbrățișa îndelung”.

Forja, nr. 345

„Un decret al lui Cezar August, care ordonă un recensământ general, tocmai a fost promulgat. Fiecare trebuie, din această cauză, să se întoarcă în ținuturile strămoșilor săi. – Fiind din casa și familia lui David, Iosif pleacă împreună cu Fecioara Maria din Nazaret până la un oraș din Iudeea, numit Betleem (Lc 2,1-5).

Și la Betleem Se naște Domnul nostru: Isus Cristos! – Nu mai sunt locuri la han: va veni pe lume într-un grajd. – Maica Sa Îl va înfășa într-un petec de pânză și-L va culca în iesle (Lc 2,7).

Frig. – Sărăcie. – Sunt un mic servitor al lui Iosif. – Cât de bun e Iosif! – Se poartă cu mine ca un tată! – Și chiar mă iartă dacă iau Pruncul în brațe și petrec ore întregi spunându-I cuvinte dulci și înfocate.

Și Îl sărut – sărută-L și tu –, și dansez pentru El, și cânt pentru El, și Îl numesc Rege, Iubire, Dumnezeul meu, Unul și Totul!... Cât de frumos e Pruncul… și cât de scurtă e decada!”

Sfântul Rozariu, Misterele de Bucurie, Nașterea lui Isus

„Ne aflăm în timpul Crăciunului. Ne vin în minte diversele evenimente și împrejurări din jurul nașterii Fiului lui Dumnezeu, iar privirea noastră se oprește la grota din Betleem, la casa din Nazaret. Maria, Iosif și Pruncul Isus ocupă centrul inimilor noastre într-un mod cu totul special. Ce ne spune, ce ne învață viața totodată simplă și admirabilă a Sfintei Familii?”

E Cristos care trece, nr. 22

„Luați în considerare cât de subtil ne invită Domnul. El Se exprimă cu cuvinte omenești, asemenea unui îndrăgostit: te-am chemat pe nume… al Meu ești tu (Is 43,1). Dumnezeu, care este frumusețea, măreția, înțelepciunea, ne vestește că suntem ai Lui, că am fost aleși ca țintă a iubirii Sale infinite. Este nevoie de o viață puternică de credință pentru a nu denatura această minune pe care Providența divină o pune în mâinile noastre. Credință ca cea a celor Trei Magi: convingerea că nici deșertul, nici furtunile, nici liniștea oazelor nu ne vor împiedica să ajungem la țelul Betleemului veșnic: viața definitivă cu Dumnezeu”.

E Cristos care trece, nr. 32