Opus Dei

Să rămânem deschiși la vocea lui Dumnezeu, să ne lărgim inima; acest lucru ne permite să fim, ca Isus, în lucrările Tatălui nostru.

Știind că suntem văzuți de Dumnezeu și trăind în prezent: două atitudini care fac simplitatea să crească în viața noastră.

Dumnezeu a dorit libertatea pentru ca omul să-L poată căuta fără constrângere pe Creatorul și Răscumpărătorul său.

Credința în prezența reală a lui Cristos în Euharistie a determinat Biserica să se închine Sfântului Sacrament atât în timpul Sfintei Liturghii, cât și în afara acesteia.

Vocația la Opus Dei ca asociată și ca asociat: un câmp nelimitat de posibilități.

Într-un parcurs profesional, formarea permite să menținem direcția spre scopul supranatural, să ingerăm diferitele aspecte ale vieții încât axa profesională să nu fie exclusivă și să rămână deschisă schimbării, dacă un bine mai mare este în joc.

Sfântul Josemaría vedea prestigiul profesional nu ca pe un succes personal, ci ca pe o ocazie de a servi mai bine. Formarea întărește dispoziția de promovare a competențelor și a talentelor.

Pe măsură ce trăim derularea timpului, ne dăm seama că este posibil să fim fideli și suntem atunci din ce în ce mai fericiți. Dar, în zilele noastre provocarea constă în bună parte să-l căutăm mereu pe Dumnezeu și să ne formăm afectivitatea.

De-a lungul timpului și a generațiilor, familia Opus Dei este chemată să fie credincioasă harurilor pe care Dumnezeu le-a făcut lumii în 2 octombrie 1928, o carismă „la fel de veche precum Evanghelia și tot la fel de nouă ca Evanghelia”.

Domnul nostru a promis că Duhul Sfânt va însoți Biserica pentru ca ea să fie fidelă, adică atentă să transmită ceea ce a primit într-un dialog permanent cu fiecare epocă. Este chiar modul în care a avansat Opus Dei de-a lungul istoriei.