CAPITOLE
Foarte umani, foarte divini (I): Isuse, ce trebuie să facem noi? Viața harului
Foarte umani, foarte divini (01): Primul articol din seria despre virtuțile umane. Aflăm că toate dorințele noastre își pot găsi armonia în Dumnezeu. Acest lucru cere timp dar rezultatul final este o reușită.
Foarte umani, foarte divini (02): Drumul se află în noi înșine. Credință, speranță și iubire.
Cu forța credinței și încrederea speranței, ne putem spune: „aici și acum, eu pot fi lumina lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu”.
Foarte umani, foarte divini (03): Să căutăm sentimentele lui Cristos
În acest al treilea articol, pătrundem în inima virtuților: ce sunt ele, cum ne orientează afectivitatea și de ce ne fac mai liberi. Afectivitatea și creșterea interioară.
Foarte umani, foarte divini (04): Noi, habitatul virtuților. Dimensiunea relațională a vieții bune
Dorința noastră de a deveni mai buni se hrănește din mediul în care trăim și rodește în relațiile cu ceilalți.
Foarte umani, foarte divini (05): Ca să fim prieteni. Virtuțile conviețuirii
Orice prietenie autentică presupune un efort atât pentru a intra în viața celorlalți, cât și pentru a le face loc în inima noastră. În acest al cincilea articol, trecem în revistă câteva virtuți care ne facilitează această sarcină.
Foarte umani, foarte divini (06): Până la punerea în practică. Prudența
Reflectarea, alegerea căii, trecerea la acțiune. Trei momente esențiale care conturează prudența, virtutea necesară pentru a face binele în singurul loc real: aici și acum.
Foarte umani, foarte divini (07): Munca noastră, plămada lui Dumnezeu. Virtuțile muncii
În acest al șaptelea articol vom descoperi câteva virtuți ale muncii ascunse într-o imagine folosită de Isus: cea a femeii care pregătește pâinea pentru mulți. Provocarea constă în a ne transforma sarcinile zilnice în iubire pentru cei din jurul nostru.
Foarte umani, foarte divini (08): Bătălia formării noastre. Să primim noutatea creștină
În acest al optulea articol, ne vom opri asupra unor sfaturi și atitudini care ne pregătesc să fim sămânța fertilă, fiecare la locul său în lume.
Foarte umani, foarte divini (09): Harul de a privi împreună cu Dumnezeu. Virtuțile comtemplării
Câteva virtuți care ne pregătesc să fim suflete contemplative în viața obișnuită.
Foarte umani, foarte divini (10): Te voi urma oriunde Te vei duce. Tăria
Virtutea tăriei ne permite să-L urmăm pe Isus oricare ar fi condițiile schimbătoare ale vieții noastre și ale anturajului nostru.
Foarte umani, foarte divini (11): Atunci, lumea îți vorbește. Cumpătarea
Temperându-ne dorința cunoașterii ni se permite să atingem realitatea și să fim suflete contemplative în mijlocul lumii.
Foarte umani, foarte divini (12): Ceea ce contează cu adevărat. Sărăcia de spirit
Provocarea de a fii sărac în duh trăind în mijlocul lumii.
Foarte umani, foarte divini (13): Din toată inima ta. Castitatea
Virtutea castității se raportează la capacitatea noastră de a percepe ceea ce poate să umple inima umană, să aspire la aceasta și să se bucure de ea; ea ne permite să-l descoperim pe Dumnezeu în toate.
Foarte umani, foarte divini (14): Cuvinte adevărate pentru a ilumina. Sinceritatea
Isus și primii discipoli au dat dovadă de o mare dragoste pentru adevăr, fiind siguri de a comunica o noutate care umple viața de bucurie.
Simplitatea Foarte umani, foarte divini (15): Simplitatea, pentru a vedea calea limpede
Să știm că suntem priviți de Dumnezeu și să trăim în prezent: două atitudini care fac simplitatea să crească în viața noastră.
Foarte umani, foarte divini (16): În cele ale Tatălui meu. Ascultarea
Să rămânem deschiși la vocea lui Dumnezeu, să ne lărgim inima; acest lucru ne permite să fim, ca Isus, în lucrările Tatălui nostru.
Foarte umani, foarte divini (17): Puterea delicată a încrederii
Încrederea permite descoperirea potențialului ascuns în fiecare dintre noi. Ea ne face să creștem într-un mod natural și armonios. Ne face să mergem mai departe.
Foarte umani, foarte divini (18): Libertatea interioară, sau bucuria de a fi tu însuți
Găsirea centrului ei în iubirea lui Dumnezeu este tot ceea ce este necesar pentru ca libertatea noastră să ne facă să devenim oameni unici, fericiți, care nu ar fi schimbați cu nimeni altcineva.
Foarte umani, foarte divini (19): Să dai ce este mai bun din tine
Virtuțile ne pun în valoare personalitatea și ne fac flexibili pentru a descoperi binele în situațiile cotidiene.
Foarte umani, foarte divini (20): Vrednic și drept este. Dreptatea (I)
Dreptatea începe prin relația noastră cu Dumnezeu, care își găsește punctul de ancorare într-o atitudine cheie: recunoștința.
Foarte umani, foarte divini (21): Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui: Dreptatea (II)
Relațiile cele mai importante ale vieții noastre definesc cele mai importante îndatoriri. Dretpatea ne desenează un fel de hartă pentru a nu le pierde din vedere.