Opus Dei

Continuă seria de editoriale despre virtutea credinței. Apostolul Petru este un exemplu de ucenic al lui Cristos care cere, se îndoiește, luptă și dobândește credința.

Un nou capitol din seria de texte spirituale dedicată virtuții credinței. De această dată este propus ca exemplu centurionul care a implorat pentru slujitorul său la Cafarnaum.

Foarte umani, foarte divini (20): Dreptatea începe prin relația noastră cu Dumnezeu, care își găsește punctul de ancorare într-o atitudine cheie: recunoștința. Noul articol al seriei despre virtuți „Foarte umani, foarte divini”.

Foarte umani, foarte divini (17): Încrederea permite descoperirea potențialului ascuns în fiecare dintre noi. Ea ne face să creștem într-un mod natural și armonios. Ne face să mergem mai departe.

Foarte umani, foarte divini (16): Să rămânem deschiși la vocea lui Dumnezeu, să ne lărgim inima; acest lucru ne permite să fim, ca Isus, în lucrările Tatălui nostru.

Foarte umani, foarte divini (14): Isus și primii discipoli au dat dovadă de o mare dragoste pentru adevăr, fiind siguri de a comunica o noutate care umple viața de bucurie.

Foarte umani, foarte divini (13): Virtutea castității se raportează la capacitatea noastră de a percepe ceea ce poate să umple inima umană, să aspire la aceasta și să se bucure de ea; ea ne permite să-l descoperim pe Dumnezeu în toate.

Foarte umani, foarte divini (09): Câteva virtuți care ne pregătesc să fim suflete contemplative în viața obișnuită.

Foarte umani, foarte divini (06): Reflectarea, alegerea căii, trecerea la acțiune. Trei momente esențiale care conturează prudența, virtutea necesară pentru a face binele în singurul loc real: aici și acum.

Foarte umani, foarte divini (05): Orice prietenie autentică presupune un efort atât pentru a intra în viața celorlalți, cât și pentru a le face loc în inima noastră. În acest al cincilea articol, trecem în revistă câteva virtuți care ne facilitează această sarcină.