Opus Dei

Rugăciunea contemplativă dezvoltă o nouă manieră de a privi ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Este un dar care ne împlinește dorința naturală de a ne uni cu Dumnezeu în cele mai variate circumstanțe.

Câteva considerații ale Sfântului Josemaría care ne pot ajuta să ne unim și mai mult cu Dumnezeu și cu Biserica în diversele acțiuni liturgice.

Raporturile noastre cu Dumnezeu în rugăciune sunt intim legate de ansamblul acțiunilor noastre cotidiene. Isus a semnalat-o în predicarea Sa, iar sfântul Josemaría o amintea mereu.

Sfântul Josemaría vorbea despre un „quid divinum”, ceva divin, de descoperit în jurul nostru, în treburile de care ne ocupăm. Pentru noi se deschide astfel o nouă dimensiune, care ne permite să împărțim totul cu Dumnezeu.

De-a lungul vieții noastre de rugăciune, există, desigur, dificultăți sau îndoieli. În asemenea perioade, sunt numeroase motive să gândim că Dumnezeu, în mod deosebit, este alături de noi.

Dumnezeu vorbește încet, dar neîncetat; în Sfânta Scriptură, în Evanghelii, în special, dar și în lumea noastră interioară.

Omilia pronunțată de Exelența Sa, Miguel Maury, Nunțiul Apostolic în România și Republica Moldova, cu ocazia sărbătorii Sfântului Josemaría Escrivá de Balaguer, în Catedrala Sfântului Iosif din București. 26 iunie 2021

Limbajul rugăciunii este misterios: nu reușim să-l controlăm dar, încetul cu încetul constatăm că inima noastră se schimbă.

Rugăciunea este un cuvânt care Îi întră la inimă lui Cristos și ne permite să trăim de acum încolo alături de El.

Acest al doilea editorial al seriei consideră inițiativa lui Dumnezeu în rugăciune, în care vine în întâmpinarea omului și-i educă inima, pentru a putea să intre în relație cu El și să descopere condiția sa de copil iubit a lui Dumnezeu.