Opus Dei

În fața greutăților, sfântul Josemaría nu se lăsa descurajat. Rămânea neclintit, dar suferea, mai ales din cauza suferințelor fiilor săi. Era anul 1952. Se apropia sărbătoarea lui Cristos Rege și a hotărât să consacre Opus Dei, cu membrii și apostolatele sale, Preasfintei Inimi a lui Isus.

În ultima duminică a anului liturgic se celebrează solemnitatea lui Isus Cristos, Regele Universului. Isus Cristos este numit „rege” pentru o împărăție care nu va avea sfârșit. Regalitatea Lui a rămas ascunsă în cei treizeci de ani ai vieții Sale la Nazaret.

„Sunt inimi care se închid față de lumina credinței. Idealurile de pace, de reconciliere și de fraternitate sunt acceptate și proclamate, dar – nu de puține ori – sunt contrazise de fapte. Unii oameni se străduiesc în zadar să încătușeze vocea lui Dumnezeu, împiedicând răspândirea ei fie prin forța brută, fie printr-o armă mai puțin zgomotoasă, dar poate mai cruntă, pentru că amorțește spiritul: indiferența” (E Cristos care trece, nr. 150)

Prin Botez, Dumnezeu Tatăl Nostru a luat în stăpânire viețile noastre, ne-a încorporat în viața lui Cristos și ne-a trimis pe Duhul Sfânt. Forța și puterea lui Dumnezeu iluminează fața pământului. (Sfântul Rozariu, primul mister de lumină)

Prin Botez suntem cu adevărat fii ai lui Dumnezeu, iar această filiație – nu un efort voluntarist – este temelia vieții creștine și rădăcina bucuriei, a încrederii și a păcii.

Apoi cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotărât lor de Isus. Cum L-au văzut, s-au prosternat în fața Lui, dar unii se îndoiau.

Când mă gândesc la căminele creștine, îmi place să mi le imaginez luminoase și vesele, precum a fost cea a Sfintei Familii.

Mi-ai scris: „A te ruga înseamnă a vorbi cu Dumnezeu. Dar, despre ce?” — Despre ce? Despre El, despre tine: bucurii, tristeți, succese și înfrângeri, ambiții nobile, preocupări zilnice… slăbiciuni!

Timpul Adventului este un timp de speranță. Întreaga panoramă a vocației noastre creștine, acea unitate de viață care are ca nucleu prezența lui Dumnezeu, Tatăl nostru, poate și trebuie să fie o realitate zilnică.

A scris Sf. Josemaría: „Viaţa ta interioară precis trebuie să însemne: să începi... şi să reîncepi”