Împărăția lui Cristos va dăinui în veci: domnia Lui este o domnie veșnică și stăpânirea Lui este din generație în generație (Dan 3,100).
Împărăția lui Cristos nu este un simplu mod de a vorbi, nici o imagine retorică. Cristos trăiește, tot ca om, cu același trup pe care Și l-a asumat la Întrupare, care a înviat după Cruce și care subzistă glorificat în Persoana Cuvântului împreună cu sufletul Său omenesc. Cristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, trăiește și domnește: El este Domnul lumii. Numai prin El se menține în viață tot ceea ce trăiește.
Atunci de ce nu Se arată acum în toată gloria Lui? Pentru că împărăția Sa nu este din lumea aceasta (In 18,36), deși este în lume. Isus îi răspunsese lui Pilat: Eu sunt rege. Pentru aceasta M-am născut: să dau mărturie despre adevăr. Orice este în adevăr ascultă glasul Meu (In 18,37). Cei care așteptau de la Mesia o putere temporală vizibilă s-au înșelat: Împărăția lui Dumnezeu nu constă în mâncare și băutură, ci în dreptatea, pacea și bucuria Duhului Sfânt (Rom 14,17).
E Cristos care trece, nr. 180
Desăvârșirea împărăției – judecata finală de mântuire sau de osândă – nu va avea loc pe pământ. Acum împărăția este ca semănatul, precum creșterea grăuntelui de muștar, iar sfârșitul ei va fi ca pescuitul cu năvodul, din care, odată adus pe mal, sunt scoși, cu destine diferite, cei care au înfăptuit dreptatea și cei care au săvârșit răul. Dar, cât trăim aici, împărăția se aseamănă cu plămada pe care o femeie a luat-o și a amestecat-o cu trei măsuri de făină, până când se dospește tot aluatul.
E Cristos care trece, nr. 180
O împărăție în viața de zi cu zi
Nu există nicio situație pământească, oricât de mică și obișnuită ar părea, care să nu poată fi o ocazie pentru o întâlnire cu Cristos și o etapă în călătoria noastră către Împărăția Cerurilor.
E Cristos care trece, nr. 22
În mijlocul îndeletnicirilor zilnice, în lupta pentru a depăși tendința spre egoism, în bucuria prieteniei cu ceilalți oameni, în toate aceste momente creștinul trebuie să-L regăsească pe Dumnezeu. Prin Cristos și în Duhul Sfânt, creștinul are acces la intimitatea lui Dumnezeu Tatăl și își parcurge calea căutând acea împărăție care nu este din lumea aceasta, dar care a început și se pregătește în această lume.
E Cristos care trece, nr. 116
Mult mai mult decât toate acestea
Privește ceea ce este mai frumos și mai măreț pe pământ… ceea ce place înțelegerii și celorlalte puteri… și ceea ce este odihnă a cărnii și a simțurilor…
Și lumea, și celelalte lumi, care strălucesc în noapte: universul întreg. – Iar toate acestea, împreună cu toate nebuniile inimii satisfăcute… nimic nu valorează, nimic sunt și chiar mai puțin, față de acest Dumnezeu al meu! – al tău! –, comoară nesfârșită, mărgăritar nestemat, umilit, făcut sclav, nimicit în chip de rob în ieslea în care a vrut să Se nască, în atelierul lui Iosif, în pătimire și în moartea infamă… și în nebunia de Iubire a Sfintei Euharistii.
Scriai: „simile est regnum caelorum” – Împărăția lui Dumnezeu este asemenea unei comori… Acest pasaj din sfânta Evanghelie a căzut în sufletul meu și a prins rădăcini. Îl citisem totuși de atâtea ori, fără ca să prind sensul, divina savoare.
Totul!… Omul înțelept trebuie să vândă totul ca să obțină comoara, piatra prețioasă a Gloriei!
În Cristos avem toate idealurile: pentru că este Rege, este Iubire, este Dumnezeu.
Se cucerește prin lupta sfântă din fiecare clipă
De-a lungul întregii lor vieți, unii se comportă ca și cum Domnul nu ar fi vorbit despre dăruirea de sine și despre comportamentul drept decât celor pe care acestea nu-i costă – aceștia nu există! – sau celor care n-ar avea nevoie să lupte.
Ei uită un lucru: că Isus a spus pentru toți că Împărăția Cerurilor se cucerește prin violență, printr-o luptă sfântă în fiecare clipă.
Este pentru toți
Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineață să-și tocmească lucrători la vie. Știți deja povestea: acel bărbat se întoarce în diferite momente în piață ca să angajeze lucrători: unii au fost chemați să înceapă în zori; alții, aproape de căderea nopții.
Toți primesc un dinar: Salariul pe care ți l-a promis, adică chipul și asemănarea Mea. Pe dinar este ștanțată imaginea Regelui. Aceasta este milostivirea lui Dumnezeu, care îl cheamă pe fiecare în funcție de circumstanțele sale personale, pentru că vrea ca toți oamenii să fie mântuiți.
Dar noi ne-am născut creștini, am fost educați în credință, am primit, foarte clar, chemarea Domnului. Aceasta este realitatea. Atunci, când vă simțiți chemați să răspundeți, chiar dacă în ultimul moment, puteți să rămâneți în piața publică, stând la soare, ca mulți dintre acei muncitori, pentru că aveau prea mult timp?
Nu trebuie să ne prisosească timpul, nicio secundă: și nu exagerez. E de lucru; lumea este mare și sunt milioane de suflete care încă nu au auzit clar doctrina lui Cristos. Mă adresez fiecăruia dintre voi. Dacă îți prisosește timpul, gândește-te bine: este foarte posibil să trăiești în lâncezeală spirituală; sau, vorbind din perspectivă supranaturală, să fii un paralitic. Nu te miști, stai pe loc, steril, fără să faci tot binele pe care ar trebui să îl transmiți celor care se află alături de tine, în mediul tău, la munca ta, în familia ta.
Prietenii lui Dumnezeu, nr. 42
Poarta Cerului
Iată cheia pentru a deschide poarta și a intra în Împărăția Cerurilor: „qui facit voluntatem Patris mei qui in coelis est, ipse intrabit in regnum coelorum” – cel ce face voia Tatălui Meu…, acela va intra!
Iată: pentru mama noastră sfânta Maria, niciodată nu vom înceta să fim mici, pentru că ea ne deschide drumul spre împărăția cerurilor, care va fi dată celor care se fac asemenea copiilor. De Maica Domnului nu trebuie să ne îndepărtăm niciodată. Cum să o onorăm? Mergând la ea, vorbindu-i, arătându-i duioșia noastră, cântărind în inima noastră scenele din viața sa de pe pământ, povestindu-i luptele noastre, succesele și eșecurile noastre.
