Căsătoria

Când mă gândesc la căminele creștine, îmi place să mi le imaginez luminoase și vesele, precum a fost cea a Sfintei Familii.

Când mă gândesc la căminele creștine, îmi place să mi le imaginez luminoase și vesele, precum a fost cea a Sfintei Familii. Mesajul Crăciunului răsună cu toată puterea lui: Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu și pe pământ pace oamenilor pe care El îi iubește. Să domnească în inimile voastre pacea lui Cristos, scrie Apostolul. Pacea de a ști că suntem iubiți de Tatăl nostru Dumnezeu, încorporați în Cristos, ocrotiți de Sfânta Fecioară Maria și protejați de Sfântul Iosif.

Aceasta este marea lumină care ne luminează viețile și care, în mijlocul dificultăților și mizeriei personale, ne determină să mergem înainte cu curaj. Fiecare casă creștină ar trebui să fie un refugiu de liniște, unde, pe deasupra micilor contradicții cotidiene, să se perceapă o afecțiune profundă și sinceră, o liniște profundă, rod al unei credințe reale și trăite.

E Cristos care trece, nr. 22

Căsătoria este făcută pentru ca soții să se sfințească în cadrul ei și să se sfințească prin ea: pentru aceasta au un har special, conferit de sacramentul instituit de Isus Cristos. Cine este chemat să se căsătorească găsește în această stare – prin mila Domnului – tot ce este necesar pentru a se sfinți, pentru a se identifica tot mai mult cu Isus Cristos și pentru a călăuzi spre Domnul persoanele cu care conviețuiește.

Convorbiri, nr. 91

Sacrament mare

Dragostea pură și curată a soților este o realitate sfântă pe care eu, ca preot, o binecuvântez cu ambele mâini. Tradiția creștină a văzut adesea în prezența lui Isus Cristos la nunta din Cana o confirmare a valorii divine a căsătoriei: Mântuitorul nostru a mers la nuntă – scrie Sfântul Chiril din Alexandria – pentru a sfinți începutul generației umane.

E Cristos care trece, nr. 24

Unirea sufletelor și a trupurilor

Căsătoria este un sacrament care face din două trupuri un singur trup; după cum învață cu tărie teologia, însăși trupurile părților contractante constituie materia sacramentului. Domnul sfințește și binecuvântează dragostea soțului față de soție și pe cea a soției față de soț: El a dispus nu doar contopirea sufletelor lor, ci și a trupurilor lor. Niciun creștin, chemat sau nu la viața de căsătorie, nu o poate respinge.

E Cristos care trece, nr. 24

A forma o familie

Soții creștini trebuie să fie conștienți că sunt chemați să se sfințească sfințind, că sunt chemați să fie apostoli, și că primul lor apostolat este în cămin. Trebuie să înțeleagă opera supranaturală care implică întemeierea unei familii, educarea copiilor, propagarea creștină în societate. De această conștiință a propriei misiuni depind în mare parte eficacitatea și succesul vieții lor, fericirea lor.

Convorbiri, nr. 91

A colabora cu Dumnezeu

Este important ca soții să dobândească un sens clar al demnității vocației lor, să știe că au fost chemați de Domnul pentru a ajunge la iubirea divină și prin dragostea omenească; să știe că au fost aleși din veșnicie, pentru a colabora cu puterea creatoare a Domnului la procrearea și apoi educarea copiilor; să știe că Domnul le cere să facă, din căminul și din viața lor de familie, o mărturie a tuturor virtuților creștine.

Convorbiri, nr. 93

Fidelitatea ca misiune

Sfântul Josemaría cu o familie din Caracas, 1975

Căsnicie de probă? Ce puțin cunoaște despre iubire cel care vorbește astfel! Iubirea este o realitate mai sigură, mai reală, mai umană, ceva care nu se poate trata ca un produs comercial, ce se experimentează și apoi se acceptă sau se respinge, după cum dictează capriciul, comoditatea sau interesul.

Această lipsă de criterii este atât de lamentabilă încât nici măcar nu pare necesar să fie condamnați cei care gândesc sau acționează astfel, pentru că ei înșiși se condamnă la sterilitate, la tristețe, la o izolare dezolantă, de care vor suferi după doar câțiva ani. Nu pot să nu mă rog mult pentru ei, iubindu-i din tot sufletul, și să încerc să-i fac să înțeleagă că au mai departe deschis drumul de întoarcere la Isus Cristos, că se vor putea sfinți, vor putea fi creștini integri, dacă se străduiesc, pentru că nu le vor lipsi nici iertarea și nici harul Domnului. Numai atunci vor înțelege limpede ce este dragostea: Dragostea divină, dar și dragostea omenească nobilă, și vor afla ce înseamnă pacea, bucuria, rodnicia.

Convorbiri, nr. 105

O cucerire reciprocă

Pentru a păstra în căsnicie entuziasmul începutului, nevasta trebuie să încerce să-și cucerească bărbatul în fiecare zi; și la fel ar trebui să facă și bărbatul în raport cu nevasta lui. Dragostea trebuie să fie regăsită în fiecare zi care începe, și se câștigă cu sacrificii, cu zâmbete, dar și cu dibăcie.

Convorbiri, nr. 107

A dedica timp și stăruință

De aceea, mă încumet să afirm că femeile sunt de vină, în optzeci la sută din cazuri, pentru infidelitățile soților, fiindcă nu știu să-i cucerească zi de zi, nu știu să fie atente, amabile, delicate. Atenția femeii căsătorite trebuie să se concentreze asupra bărbatului și a copiilor. Tot așa cum atenția bărbatului trebuie să se concentreze asupra nevestei și a copiilor. Și pentru asta trebuie să dedice timp și stăruință, ca să reușească, ca să o facă cât mai bine. Și tot ce face ca această sarcină să fie imposibilă este rău, nefolositor.

Convorbiri, nr. 107

Virtutea conviețuirii

Cuplurile căsătorite au harul acestei stări – harul sacramentului – pentru a trăi toate virtuțile omenești și creștine ale conviețuirii: înțelegerea, buna dispoziție, răbdarea, iertarea, delicatețea în purtarea unuia față de celălalt. Important este să nu se descurajeze, să nu se lase dominați de nervozitate, de orgoliu sau de manii personale. Pentru aceasta, bărbatul și nevasta trebuie să-și intensifice viața lăuntrică și să învețe de la Sfânta Familie să trăiască cu gingășie – dintr-un motiv omenesc și supranatural totodată – virtuțile căminului creștin. Repet: harul Domnului nu le lipsește.

Convorbiri, nr. 108

Orgoliul, marele dușman

Evitați mândria, care este cel mai mare dușman al relației voastre conjugale: în micile voastre certuri, niciunul dintre voi nu are dreptate. Cel care este mai calm trebuie să spună un cuvânt, să țină în frâu proasta dispoziție pentru mai târziu. Și apoi – singuri – certați-vă, căci o să vă împăcați imediat.

E Cristos care trece, nr. 26

A iubi înseamnă… a nutri un singur gând, a trăi pentru persoana iubită, a nu-ți mai aparține, a te supune, fericit și liber, cu sufletul și cu inima, unei voințe care este a altcuiva… și a ta, în același timp.

Brazdă, nr. 797

Când inima lor este foarte mică, oamenii par că-și păstrează năzuințele într-un biet sertar uitat.

Brazdă, nr. 802

Cineva a comparat inima cu o moară acționată de vântul dragostei, al pasiunii…

Într-adevăr, această „moară” poate măcina grâu, orz sau bălegar uscat. – Depinde de noi!

Brazdă, nr. 811