Opus Dei

Una dintre cele 50 de întrebări frecvente despre Isus Cristos și Biserică, la care răspunde o echipă de profesori de Istorie și Teologie de la Universitatea din Navarra.

Cu prilejul Sărbătorii Preasfintei Inimi a lui Isus, sfântul Josemaría a rostit această omilie — publicată în iunie 1966 și inclusă ulterior în volumul de omilii „E Cristos care trece” — în care spune: «Adevărata devoțiune față de Inima lui Isus se concretizează în a-L cunoaște pe Dumnezeu și a ne cunoaște pe noi înșine, în a-L privi pe Isus și a ne îndrepta spre El».

Omilie a Sfântului Josemaría pentru Duminica Învierii. Timpul pascal este un timp al bucuriei, o bucurie care nu se limitează la această perioadă a anului liturgic, ci care își are locul în orice moment în inima creștinului. Pentru că Cristos trăiește: Cristos nu este o figură care a trecut, care a existat într-un timp și apoi a plecat, lăsându-ne o amintire și un exemplu minunate.

Omilia de Vinerea mare, rostită de Sfântul Josemaría și înclusă în cartea „Este Cristos care trece”.

Omillia Sfântului Josemaría, datată 15 martie 1961, miercuri din săptămâna a IV-a din Postul Mare. Se găsește în volumul „Este Cristos care trece”, ultima dintre cărțile publicate de Sfântul Josemaría în timpul vieții sale, în 1973. Oferim prima traducere în limba română.

Sfântul Josemaría a pronunțat această omilie în timpul Postului Mare 1952. Ea a fost publicată în cartea „Este Cristos care trece”. Oferim prima traducere a acestei predici în limba română.

Dumnezeu este Tatăl nostru, Isus este Prietenul nostru, Duhul Sfânt sălășluiește în inimile noastre, Maria este Maica noastră... Fiecare dintre aceste realități a fost pentru Sfântul Josemaría ca „o nouă Mediterană”. Descoperirile sale pot schimba și astăzi peisajul vieții noastre interioare. Descărcați gratuit cartea electronică.

Învierea lui Cristos este un adevăr fundamental al credinței noastre, așa cum spune Sfântul Paul (cf. 1 Cor 15,13-14). Prin acest eveniment, Dumnezeu a inaugurat viața lumii viitoare și a pus-o la dispoziția omenirii.

Isus a murit pentru păcatele noastre (cf. Rom 4,25) pentru a ne elibera de ele și pentru a ne răscumpăra pentru viața divină.

Este demonstrația prin excelență a iubirii lui Dumnezeu pentru omenire, întrucât cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi – Dumnezeu – devine părtaș la natura umană în unitatea persoanei.