„Nu este deloc ușor să fii sfânt, dar nu este nici foarte greu. A fi sfânt înseamnă să fii bun creștin: să semeni cu Cristos”. - Sf. Josemaría Escrivá de Balaguer în cartea „Forja”, nr. 10
„Nu este deloc ușor să fii sfânt, dar nu este nici foarte greu. A fi sfânt înseamnă să fii bun creștin: să semeni cu Cristos”. -
Nu există două persoane identice. Și nici două vieți la fel. Prelatul Opus Dei repetă adesea că Opus Dei este fiecare persoană care întruchipează această carismă. „În Singular” este un mozaic viu de chipuri de pe cele cinci continente, fiecare spunându-și povestea începând cu întâlnirea sa cu Lucrarea.
„Întoarcerea în Ithaca” este un reportaj multimedia care reunește șase povești ale unor persoane mature, în jur de 50 de ani, care, după mult timp fără practică religioasă, au revenit la Biserică. Filmul documentar evidențiază comparația cu Ithaca, ca simbol al locului de origine și al întoarcerii acasă a unui convertit.
Jorge Barroso s-a născut în Barcelona cu 28 de ani în urmă. A studiat filologie clasică. Locuiește în Ierusalim, oraș în care s-a mutat acum trei ani pentru a urma un curs de greacă veche. L-am rugat să ne explice cum trăiește actuala situație de conflict armat în Țara Sfântă.
Pedro Ballester Arenas a murit în 2018 la Manchester, la vârsta de 21 de ani, victimă unui osteosarcom. A avut o viață normală care a lăsat urme extraordinare. L-am intervievat pe Pr. Jorge Boronat, autorul biografiei publicate de Cobel Ediciones, pentru a descrie viața acestui băiat englez „care nutrea o dragoste autentică pentru oameni, iar pentru asta era atrăgător”.
A trăit în lumea drogurilor. A ajuns la fundul sacului. A trecut printr-un proces de reabilitare. S-a întors la viață și la muncă. Și Dumnezeu îi s-a arătat: L-a găsit în cei fără adăpost, în sacramente și în munca sa într-un depozit de supermarket. Povestea lui Bruno, rapper și fiu risipitor din 2022.
Pe măsură ce Notre-Dame din Paris își redeschide porțile duminică, 8 decembrie 2024, Antonin, un măiestru pietrar, reflectează asupra experienței profunde de a contribui la restaurarea acestei catedrale iconice.
Lucía și Óscar își spun poveștile unite printr-o trăsătură comună: în ele, prietenia este nu doar o comoară umană, ci și o viață de întoarcere la Dumnezeu.
Raquel Escudier, din San Fernando, Spania, mamă a doi copii, își căuta liniștea și echilibrul. Viața ei luase o turnură dramatică atunci când un lama budist i-a spus că ar trebui să meargă la liturghie în fiecare zi.
Julie a primit o veste cumplită în timpul nașterii celui de-al șaselea fiu al său. Din cauza infectării acului cu care i s-a făcut anestezia epidurală, i-a paralizat corpul, de la ombilic în jos. Când prietenii ei au aflat vestea, s-au organizat pentru a fi alături, de-a lungul unor luni, de această familie portugheză care avea nevoie de atât de mult ajutor. Povestește chiar ea cum a fost.
Dintr-o dată, decorul s-a schimbat total. În acele zece minute cu medicul, viața lui Álvaro s-a întors cu susul în jos: „Mi-a fost teamă. Teamă de durere, de incertitudine, teamă că băiatul va suferi... ”.
Malina a învățat să se înțeleagă cu musulmanii, ateii și creștinii din propria sa familie. „Familia mea este un exemplu al amestecului de culturi și religii din țara mea, Malaezia”, spune ea. Tatăl ei este ateu, mama ei este catolică, iar surorile ei s-au convertit la Islam. Ea decis să fie botezată la vârsta de 16 ani. Acesta a fost începutul unei căutări care avea să o conducă la Opus Dei ca numerară auxiliară.
„Am simțit că cineva este cu adevărat interesat de sufletul meu și recunoștea urgenta mea nevoie de a mă împăca cu Dumnezeu, prin intermediul Bisericii sale”. Magdalena, o tânără mamă de familie din Filipine, vorbește despre calea ei către Biserica catolică.
Luis și Almudena sunt căsătoriți și locuiesc în Pamplona. La un control de rutină, ginecologul a descoperit o anomalie. Săptămâna următoare, a repetat ecografia și le-a dat o veste proastă: trebuia să meargă imediat la Barcelona. Așa începe o poveste de incertitudini, prietenii și multă credință în Dumnezeu.
Carlos și Marita le-au oferit copiilor lor tot ceea ce au avut nevoie, deși nu neapărat tot ceea ce au cerut. Cu o pedagogie paternă și maternă, și-au făcut copiii protagoniști ai propriei fericiri, învățându-i să își acopere cheltuielile, să fie economi, să nu se lase purtați de mărcile în vogă etc. Faptul ca au mers împotriva curentului a dat roade: copiilor prețuiesc lucrurile pe care le folosesc și, mai mult decât atât, familia pe care o au.
Această poveste de dragoste care s-a terminat cu o nuntă începe în Puebla, locul în care Rocío Rondero, o fată mexicană de 27 de ani, l-a cunoscut pe René, un tânăr din Gijón, Asturias, care era într-o deplasare în interes de serviciu.
