Opus Dei

Văd Crucea ta, Isuse al meu, și beneficiez de harul tău: Calvarul tău ne-a dobândit pe Duhul Sfânt… Și zilnic, din iubire, Tu te dăruiești mie — e pură nebunie! — în preasfânta Ostie… și ai făcut din mine un copil al lui Dumnezeu! Și mi-ai dat-o pe propria ta Mama! Nu-mi este de ajuns să fac o rugăciune de mulțumire. Gândul meu își ia zborul: Doamne, Doamne, câte suflete rămân departe de Tine! În viața ta, reaprinde-ți setea de apostolat: ca El să fie cunoscut… (Forja, nr. 27)

După voia Învățătorului, tu cel atât de cufundat în lumea aceasta în care ne este dat să trăim, ca și în toate îndeletnicirile oamenilor, tu trebuie să fii sare și lumină. Lumina care luminează cugetele și inimile, sarea ce dă savoare și ferește de rele. Iată de ce, dacă îți lipsește zelul apostolic vei deveni insipid și inutil, vei frustra pe ceilalți și viața ta va fi absurdă. (Forja, nr. 22)

Săraci, ignoranți. Și nici măcar simpli, fără complicații. În ciuda limitelor lor, erau ambițioși.

Pentru creştini, apostolatul este un fapt natural cu condiţia sa; nu este ceva adăugat, suprapus, exterior activităţii sale zilnice, muncii sale profesionale

Un secret. — Un secret, răspicat: aceste crize mondiale sunt crize de sfinţi. — Dumnezeu vrea o mână de oameni „ai săi“ în fiecare activitate umană. — Apoi… „pax Christi in regno Christi“ — pacea lui Cristos în împărăţia lui Cristos. („Drum”, nr. 301)

Omilie a Sfântului Josemaría la sărbătoarea Înălțării Domnului la cer, predicată pe 19 mai 1966 și publicată în „E Cristos care trece”.

Cu ocazia sărbătorii Sfintei Maria Magdalena, prelatul Opus Dei ne propune să acceptăm cu un entuziasm reînnoit invitația lui Isus de a ne converti.

Apoi cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotărât lor de Isus. Cum l-au văzut, i s-au închinat, dar unii se îndoiau

Un articol despre nevoia de speranță adusă de Cristos lumii contemporane. „Trebuie să învățăm să interpretăm evenimentele cu obiectivitatea credinței pentru a semăna optimism cu sarea exemplului și lumina bunei doctrine.”

E greu să auzi aceste cuvinte. Și totuși Soleen ține la acest lucru! Am cunoscut-o la Grenoble, cu ocazia unui stagiu de franceză organizat de Centrul Lanfrey. Vă propunem astăzi să revenim asupra parcursului incredibil, care a făcut-o pe această tânără de 17 ani să fugă din Irakul natal cu familia sa.