Cât respect, câtă venerație, câtă afecțiune trebuie să simțim față de un singur suflet, când ne gândim la realitatea aceasta: Dumnezeu îl iubește ca pe ceva care este al Lui!
• Forja, nr. 34.
În fața aparentei nerodnicii a apostolatului tău, te simți asaltat de semnele premergătoare unui val de descurajare pe care credința ta îl respinge cu fermintate… Dar îți dai în același timp seama că ai nevoie de mai multă credință, de o credință mai smerită, mai vie și mai activa.
Tu, care nu visezi decât mântuirea sufletelor, trebuie să strigi ca tatăl acelui tânăr bolnav, posedat de diavol: „Domine adiuva incredulitatem meam!“ — Doamne, vino în ajutorul necredinței mele!
Să n-ai nici o îndoială: minunea se va repeta!
• Forja, nr. 257.