Foarte umani, foarte divini (VII): Munca noastră, plămada lui Dumnezeu
Foarte umani, foarte divini (VI): Până la punerea în practică
Foarte umani, foarte divini (V): Ca să fim prieteni
Foarte umani, foarte divini (IV): Noi, habitatul virtuților
Foarte umani, foarte divini (I): Isuse, ce trebuie să facem noi?
Foarte umani, foarte divini (II): Drumul se află în noi înșine
Foarte umani, foarte divini (III): Să căutăm sentimentele lui Cristos
Foarte umani, foarte divini (XXI): Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea sa: justiția (II)
Foarte umani, foarte divini (XX): Vrednic și drept este: justiția (I)
Foarte umani, foarte divini (XIX): Să dai ce este mai bun din tine
Foarte umani, foarte divini (XVIII): libertate interioară, sau bucuria de a fi tu însuți
Foarte umani, foarte divini (XVII): Puterea delicată a încrederii
Foarte umani, foarte divini (XVI): Obediența, deschiderea inimii
Foarte umani, foarte divini (XV): Simplitate, pentru a vedea calea clar
Foarte umani, foarte divini (XIV): Cuvinte adevărate pentru a ilumina
Foarte umani, foarte divini (XIII): Din toată inima ta
