Number of articles: 177

Cerul

Dacă Iubirea, chiar iubirea umană, dă atâtea mângâieri, aici, ce va fi cu Iubirea în cer?

Fondarea Opus Dei

La 2 octombrie 1928, Sfântul Josemaría petrecea câteva zile de reculegere spirituală în reședința misionarilor Sfântului Vicente de Paul, pe strada García Paredes, și explica în acest fel misiunea lui Opus Dei.

Sfințenia este pentru mine?

Sf. Josemaría, a cărui sărbătoare este la 26 iunie, a propovăduit neobosit chemarea universală la sfințenie: „Ia aminte: în lume există mulți bărbați și femei și învățătorul nu exclude pe nici unul de la chemarea sa... El îi cheamă la viață creștină, la o viață de sfințenie, la o viață vrednică de un ales, la o viață veșnică.” Forja, 13

Iubirea cu iubire se plăteşte

Secretul mare al sfinţeniei se rezumă la o tot mai mare asemănare cu El, care este singurul şi cel mai bun Model. (Forja, 752)

Pocăinţa este...

Motive pentru pocăinţă?: Ispăşire, îndreptare, cerere, mulţumire, cale de a progresa...: pentru tine, pentru mine, pentru ceilalţi, pentru familia ta, pentru ţara ta, pentru Biserică... Şi pentru o mie de alte motive. (Drum, 232)

"Te ador, Te iubesc, sporeşte-mi credinţa"

Când Îl primeşti, spune-I: Doamne, cred în Tine; te ador, te iubesc, sporeşte-mi credinţa. Fii sprijin pentru slăbiciunea mea, Tu, care Te-ai dăruit în Euharistie, intră în mine, pentru a corecta slăbiciunea creaturilor. (Forja, 832)

Tu eşti hotărât să-ţi formulezi propuneri sincere?

A practica mari mortificări în unele zile, pentru a le abandona în alte zile, nu acesta este spiritul de penitenţă. Spiritul de penitenţă presupune să ştim să ne învingem zilnic, oferind lucruri - mari sau mici - din iubire, şi în mod nespectaculos (Forja, 784)

Un moment unic

Convertirea este un fapt de-o clipă. – Sfinţirea este operă de-o viaţă. (Drum, 285)

"La uitarea de sine se ajunge prin rugăciune"

Cei mai mulţi dintre cei care au probleme personale "le au" din egoismul de a se gândi la ei înşişi (Forja, 310)

"Rugăciune continuă, de dimineaţa până seara"

Adevărata rugăciune, care îl absoarbe total pe individ, nu este favorizată atât de singurătatea deşertului, cât de reculegerea interioară (Brazdă, 460)