Asistând la Sfânta Liturghie, vei învăţa să discuţi cu fiecare dintre Persoanele divine: Tatăl, care generează Fiul; Fiul, care este generat de Tată; Duhul Sfânt, care purcede de la cei doi. Abordând oricare dintre cele trei Persoane, Îl abordăm pe Dumnezeu unic; şi abordându-le pe toate trei, Treimea, Îl abordăm de asemenea pe un singur Dumnezeu unic şi adevărat. Iubiţi Liturghia, fiii mei, iubiţi Liturghia. Şi împărtăşiţi-vă cu sete, chiar dacă sunteţi amorţiţi, chiar dacă nu simţiţi emoţia: împărtăşiţi-vă cu credinţă, cu speranţă, cu caritate înflăcărată.
Nu Îl iubeşte pe Cristos cel care nu iubeşte Sfânta Liturghie, care nu se străduieşte să o trăiască cu seninătate şi pace, cu devoţiune, cu dragoste. Dragostea îi face pe îndrăgostiţi sensibili, delicaţi; le descoperă, pentru ca ei să le cultive, detalii uneori mărunte, dar care sunt totdeauna expresia unei inimi pline de pasiune. Astfel trebuie să asistăm la Sfânta Liturghie. De aceea am bănuit totdeauna că aceia care doresc să asculte o Liturghie scurtă şi făcută de mântuială demonstrează prin această atitudine puţin elegantă că nu îşi dau seama ce înseamnă Sacrificiul din altar.
Dragostea pentru Cristos, care se dăruieşte pentru noi, ne impulsionează să ştim să găsim, odată încheiată Liturghia, câteva minute pentru o acţiune de mulţumire personală, intimă, care să prelungească în liniştea inimii această altă acţiune de mulţumire care este Euharistia. (Este Cristos cel care trece, 91-92)