Consacrarea Opus Dei către Preasfânta Inimă a lui Isus

Publicăm textul integral al acestei consacrări, pe care sfântul Josemaría a făcut-o pentru prima dată la 26 octombrie 1952, în solemnitatea lui Cristos Rege, în fața unei imagini a Preasfintei Inimi a lui Isus, în Oratoriul-bibliotecă al sediului central al Lucrării, la Roma. De atunci, consacrarea se reînnoiește în fiecare an în toate centrele Opus Dei.

În acest articol veți găsi textul integral al consacrării către Preasfânta Inimă a lui Isus. Îl punem la dispoziție pentru ca oricine dorește să îl poată citi și medita. Sfântul Josemaría a rânduit ca aceste consacrări să fie reînnoite în fiecare an cu ocazia sărbătorilor corespunzătoare și ca membrii Lucrării să le reînnoiască împreună cu ceilalți din centrul lor. Articolul cuprinde contextul istoric în care sfântul Josemaría a făcut pentru prima dată această consacrare, textul integral și resurse pentru a aprofunda devoțiunea față de Preasfânta Inimă a lui Isus.


Context istoric

La 26 octombrie 1952, în solemnitatea lui Cristos Rege, sfântul Josemaría a făcut consacrarea Opus Dei către Preasfânta Inimă a lui Isus. Era a treia consacrare în răstimp de un an și jumătate. Motivul principal era legat de cele anterioare: o „contrazicere a celor buni”[1], din partea unor ecleziastici care nu înțelegeau statutul juridic al Opus Dei și doreau să îl modifice. În plus, Lucrarea se afla într-o situație economică gravă, pentru că lipseau fondurile necesare finanțării construcției sediului central și a sediului provizoriu al Colegiului Roman al Sfintei Cruci, la Roma. Lucrările nu puteau fi oprite fără o gravă pagubă economică și apostolică. În acea vreme, Fondatorul a unit această consacrare cu invocația Cor Iesu Sacratissimum, dona nobis pacem!, pe care ulterior, deja în anii șaptezeci, a completat-o cu cuvintele et misericors: «Preasfântă și milostivă Inimă a lui Isus, dă-ne pacea!». Cerea astfel pacea lăuntrică a fiecăruia, pacea în societate și în lume, precum și ca spiritul Opus Dei să se răspândească în pace și să se găsească mijloacele economice pentru sediul central.

Hotărârea de a face consacrarea trebuie să o fi luat Fondatorul între lunile aprilie și mai 1952. În iunie avea deja pregătită formula pe care urma să o folosească la sărbătoarea lui Cristos Rege și care – începând din anul următor – avea să fie reînnoită în toate centrele Opus Dei[2].

La 26 octombrie 1952, dimineața, în timpul mulțumirii de după Sfânta Împărtășanie, a consacrat Opus Dei în fața unei imagini a Preasfintei Inimi a lui Isus, în așa-numitul Oratoriu-bibliotecă, învecinat cu biroul celui care era pe atunci Președinte General, astăzi Prelat, al Opus Dei. Oratoriul era încă în construcție, iar imaginea nu era cea care îl prezidează în prezent. Și această consacrare însemna o întărire a iubirii și a devoțiunii față de preasfânta Umanitate a lui Cristos, care caracterizează viața spirituală a membrilor Opus Dei.

Formula pune în evidență caracterul lăuntric, de dăruire personală lui Cristos, pe care Escrivá de Balaguer a vrut să îl dea acestei consacrări. Într-adevăr, ea arată că, prin consacrarea Opus Dei «cu toate lucrările sale apostolice, Îți consacrăm și sufletele noastre cu toate facultățile lor; simțurile noastre; gândurile, cuvintele și faptele noastre; muncile și bucuriile noastre. În chip deosebit Îți consacrăm sărmanele noastre inimi, pentru ca să nu avem altă libertate decât aceea de a Te iubi pe Tine, Doamne». În cererile finale sunt scoase în relief iubirea față de Cristos și față de Mama Sa, slujirea Bisericii și a Papei, precum și zelul apostolic. Cuprinde, în plus, o îndoită cerere pentru unitate: «ține-ne mereu uniți, prin iubire, cu Lucrarea, cu Părintele și cu frații noștri (...) așază în inimile noastre locul odihnei Tale, pentru a rămâne astfel uniți în adâncul ființei: pentru ca într-o zi să Te putem lăuda, iubi și poseda în toată veșnicia în Cer»[3].

Alegerea sărbătorii lui Cristos Rege era cea potrivită, pentru că în acea zi se reînnoia în fiecare an consacrarea omenirii către Preasfânta Inimă a lui Isus, pe care Leon al XIII-lea o făcuse în 1899. Astfel rânduise Pius al XI-lea atunci când a instituit noua sărbătoare, în 1925[4]. Era, așadar, o zi închinată reînnoirii dorinței de a ne identifica cu Cristos și de a lua parte la misiunea evanghelizatoare a Bisericii pentru a zidi Împărăția Sa, țeluri care se află în miezul spiritului Opus Dei și pe care consacrarea din 1952 a venit să le întărească.


Textul consacrării către Preasfânta Inimă a lui Isus

O, preadulce Isuse, dumnezeiesc ispășitor prin care Tatăl cel veșnic a făgăduit că va asculta întotdeauna rugăciunile noastre: primește cu bunăvoință consacrarea Opus Dei pe care acum o facem către Preasfânta Ta Inimă.

Consacrându-Ți Lucrarea noastră, cu toate opere ei apostolice, Îți consacrăm și sufletele noastre cu toate facultățile lor; simțurile noastre; gândurile noastre, cuvintele noastre și faptele noastre; muncile noastre și bucuriile noastre. În chip deosebit Îți consacrăm sărmanele noastre inimi, pentru ca să nu avem altă libertate decât aceea de a Te iubi pe Tine, Doamne.

Rugăciune

O, Dumnezeule, care ai binevoit să ne dai în Inima Fiului Tău, rănită din pricina păcatelor noastre, nesfârșite comori de iubire, ascultă rugăciunile pe care, cu evlavie filială, Ți le adresăm:

Fă să-L iubim din zi în zi tot mai mult pe Fiul Tău, Isus, și pe Mama Sa binecuvântată; dă-ne o mare iubire față de Biserică și față de Papă, care să se arate în fapte de slujire; ține-ne mereu uniți, prin iubire, cu Lucrarea, cu Părintele nostru, cu Părintele și cu frații noștri; revarsă în inimile noastre un zel arzător pentru suflete.

Dăruiește-ne harul de a afla în dumnezeiasca Inimă a lui Isus locuința noastră; și așază în inimile noastre locul odihnei Tale, pentru a rămâne astfel uniți în adâncul ființei: pentru ca într-o zi să Te putem lăuda, iubi și poseda în toată veșnicia în Cer, în unire cu Fiul Tău și cu Duhul Sfânt. Amin.

Se încheie rostindu-se de trei ori invocația: Cor Iesu Sacratissimum et Misericors, iar toți răspund de fiecare dată: dona nobis pacem!


Resurse pentru rugăciune și aprofundare


Note

[1] Cf. AVP, III, p. 227.

[2] Cf. AGP, A-85-2-01.

[3] Cf. AVP, III, p. 233.

[4] Cf. Enciclica Quas primas,