În acest articol vei găsi textul integral al consacrării la Duhul Sfânt. Îl punem la dispoziție pentru ca orice persoană din Opus Dei să o poată reînnoi și medita chiar dacă nu are un centru în apropiere. Articolul include contextul istoric în care Sfântul Josemaría a făcut-o pentru prima dată, textul complet și resurse pentru a-L cunoaște mai bine pe Duhul Sfânt.
1. Context istoric
Opus Dei a fost consacrat de fondatorul său în patru ocazii: Sfintei Familii (1951), Inimii Preadulci a Mariei (1951), Preasfintei Inimi a lui Isus (1952) și Duhului Sfânt (1971). În toate cazurile, Sfântul Josemaría a făcut acest pas pentru a cere ajutorul divin în fața unor nevoi concrete.
Acest articol oferă un scurt context istoric al consacrării Opus Dei la Duhul Sfânt. Era 30 mai 1971, ziua de Rusalii, când Sfântul Josemaría a rostit această rugăciune în oratoriul Consiliului General din Villa Tevere, al cărui retablu este constituit dintr-un vitraliu care reprezintă coborârea Duhului Sfânt în ziua Rusaliilor.
Motivul acestei consacrări a fost multiplu. În primul rând, Sfântul Josemaría voia să implore ajutorul celei de-a Treia Persoane a Preasfintei Treimi pentru a inspira și a călăuzi întreaga activitate a Lucrării și extinderea ei „în suflete de orice rasă, limbă și națiune” și pentru a spori sfințenia membrilor săi în mijlocul crizei doctrinare și disciplinare care afecta multe instituții catolice în anii postconciliari.
Formula — cea mai lungă și mai elaborată dintre cele patru — include, de asemenea, o cerere specială pentru Biserică, pentru Papă și pentru păstori. Este foarte probabil ca Sfântul Josemaría să fi avut în vedere și noul statut juridic al Opus Dei, de a cărui obținere depindea, în ultimă instanță, apărarea carismei autentice a Lucrării.
În sfârșit, acest act reflectă o nouă înflorire a devoțiunii față de Paraclet în sufletul fondatorului — foarte veche la Sfântul Josemaría — dar care, în acei ani, s-a prezentat în sufletul său ca o „nouă descoperire”, în mod concret cu referire la acțiunea Paracletului în Sfânta Liturghie (cf. Andrés Vázquez de Prada, III, p. 609).
Prin această consacrare, Sfântul Josemaría nu recomanda pur și simplu o devoțiune în plus membrilor Opus Dei. Scopul său era să încurajeze o viață spirituală mai deschisă acțiunii Duhului Sfânt, să crească în cei chemați prin vocație la sfințenie o relație mai profundă cu Sfințitorul, pe care îl numea adesea „Marele Necunoscut”, deoarece astfel era perceput cel puțin în devoțiunea populară și, în parte, și în reflecția teologico-spirituală. Din acei ani datează o omilie dedicată Duhului Sfânt, intitulată tocmai Marele Necunoscut (publicată ulterior în volumul E Cristos care trece), în care este subliniată acțiunea constantă a Paracletului în suflete și în Biserică.
2. CONSACRAREA CĂTRE DUHUL SFÂNT
Duhule Sfinte, a treia Persoană a Preasfintei Treimi, suflare de iubire a Tatălui și a Fiului, din care purcezi din veșnicie ca legătură consubstanțială și subsistentă, în unitatea preasimplă a unui singur Dumnezeu adevărat; Duhule Sfânt, Paraclet, plinătatea Iubirii, Lumină infinită, Dar necreat și izvor al oricărui har: primește cu bunăvoință consacrarea Opus Dei, pe care Ți-o facem acum.
Dumnezeule, Tată ceresc, care nu ai fost creat, nici făcut, nici născut; Tu, care împreună cu Cuvântul și cu Duhul Sfânt, într-un singur act de iubire, ai voit Întruparea Fiului Tău Unul-Născut; Tu, care, în numele lui Isus Cristos, ni l-ai trimis pe Duhul Tău Mângâietor, pentru ca, sfințindu-ne, să rămână cu noi în veci: întărește și reînnoiește în noi această participare la firea dumnezeiască pe care ne-ai dăruit-o prin har.
Dumnezeule, Fiule, care nu ai fost creat, nici făcut, ci ești născut din veșnicie din Tatăl; Tu, care prin lucrarea Duhului Sfânt ai luat firea noastră omenească în sânul feciorelnic al Mariei, fiind astfel Dumnezeu adevărat și Om adevărat; Tu, care, în ascultare filială, ai desăvârșit în Jertfa Crucii răscumpărarea păcatelor noastre; și Tu, care, după ce ai înviat din morți, întorcându-Te în gloria Ta, departe de a ne lăsa orfani, ne-ai trimis din partea Tatălui un alt Mângâietor, pe Duhul Adevărului, ca să Te preamărească, să dea mărturie despre Tine și să lumineze sufletele noastre cu lumina Sa: sporește și întărește în noi această misiune a Duhului Tău, care, conformându-ne Ție, ne identifică cu Tine.
Dumnezeule Duhul Sfânt, care nu ai fost creat, nici făcut, nici născut, ci purcezi veșnic de la Tatăl și de la Fiul; Tu, care, pe când toți Apostolii se aflau împreună în Cenacol, alături de Maria, Maica lui Dumnezeu și Maica noastră, la împlinirea zilelor Rusaliilor, ai coborât asupra lor și le-ai umplut inimile, îndemnându-i să mărturisească cu tărie și în toate limbile că Isus este Fiul lui Dumnezeu cel viu; Tu, care ai dăruit necontenit Bisericii Tale pacea, bucuria și mângâierea Ta în mijlocul atâtor împotriviri, întărindu-ne credința, susținându-ne speranța și aprinzând în noi iubirea: dăruiește-ne darul Tău întreit în șapte forme, pentru ca, în întreaga noastră viață, în faptele, în gândurile și în cuvintele noastre, să-Și afle plăcerea Tatăl nostru care este în Ceruri, Dumnezeu cel veșnic, Unul și Întreit.
Dăruiește-ne darul înțelegerii, care să ne desăvârșească în pătrunderea misterelor credinței; darul înțelepciunii, care, rod al unei iubiri desăvârșite, să adâncească acea cunoaștere plină de gust a lui Dumnezeu și a tuturor celor care se orânduiesc spre El și de la El își au originea; darul științei, care să ne ajute să înțelegem drept ce sunt și ce trebuie să fie lucrurile create, potrivit planurilor dumnezeiești ale creației și ale ridicării la ordinea supranaturală; darul sfatului, pentru ca, judecând drept ceea ce este voința lui Dumnezeu în fiecare clipă și pentru fiecare dintre noi, să-i putem sfătui și pe ceilalți; darul temerii de Dumnezeu, care, făcându-ne să urâm orice păcat, să întipărească în inimile noastre spiritul de adorație și o smerenie profundă și sinceră; darul tăriei, care să ne facă neclintiți în credință, statornici în luptă și perseverenți cu fidelitate în Lucrarea lui Dumnezeu; darul evlaviei, care să ne dea simțul filiației noastre divine, conștiința bucuroasă și supranaturală de a fi fii ai lui Dumnezeu și, în Isus Cristos, frați ai tuturor oamenilor.
Îți cerem, de asemenea, să reverși din belșug asupra noastră și asupra tuturor celor care se apropie de Lucrarea Ta roadele acțiunii Tale suverane în suflete: iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoința, bunătatea, îndelunga-răbdare, blândețea, credința, modestia, înfrânarea și castitatea.
Te rugăm să asişti necontenit Biserica Ta și, în mod deosebit, pe Pontiful Roman, pentru ca să ne călăuzească prin cuvântul și prin exemplul său și să dobândească viața veșnică împreună cu turma care i-a fost încredințată; să nu lipsească niciodată păstorii cei buni și, slujindu-Te toți credincioșii prin sfințenia vieții și prin tăria credinței, să ajungem la slava cerului.
Iar noi, Dumnezeule Duhul Sfânt, Îți consacrăm Opus Dei și întreaga noastră viață. Îți oferim tot ceea ce suntem și tot ceea ce putem: inteligența și voința noastră, inima noastră, simțurile noastre, sufletul și trupul nostru. Dorim să fim mereu templu sfânt al sălășluirii Tale împreună cu Tatăl și cu Fiul și ca nimic din noi să nu fie potrivnic acestei locuiri.
Rugăciune
O, Dumnezeule Unul și Întreit, început și sfârșit al vieții noastre, care Te-ai învrednicit să ne chemi la participarea la intimitatea slavei Tale, ascultă rugăciunile pe care Ți le adresăm cu pietate filială:
Dăruiește pacea Bisericii Tale, pentru ca toți catolicii, plini de Duhul Sfânt, să dea întotdeauna oamenilor o mărturie fermă și adevărată a credinței, dovadă vie a iubirii lor și temei al speranței lor.
Păstrează necontenit în Lucrarea Ta darurile spirituale pe care i le-ai dăruit, pentru ca, după preaiubita Ta voință, indisolubil uniți cu Părintele nostru și cu toți frații noștri, cor unum et anima una, să fim sfinți și un ferment eficace de sfințenie între toți oamenii. Fă să rămânem mereu credincioși spiritului pe care l-ai încredințat Fondatorului nostru și să știm să-l păstrăm și să-l transmitem în deplina sa integritate divină.
Luminează-ne mintea, curățește-ne inima, întărește-ne voința. Fă să primim toate lucrurile ca venind din mâna Ta, știind că toate lucrează spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu. Dăruiește-ne un suflet docil față de inspirațiile blânde ale harului Tău, o, Dumnezeule Duhul Sfânt, și fă să răspundem cu generozitate; ca, prin loialitate omenească și fidelitate supranaturală, să aducem întotdeauna rodul pe care Tu îl aștepți de la noi și ca acest rod să rămână; astfel încât, trăind mereu în iubirea Ta, să ajungem, împreună cu Maria, Maica noastră, să ne bucurăm de slava Ta veșnică, uniți pentru totdeauna cu Tatăl, care împreună cu Fiul viețuiește și domnește cu Tine în vecii vecilor. Amin.
Se încheie rostind următoarele invocații, la care răspund toți:
V/. Pater de caelis, Deus
R/. Miserere nobis
V/. Fili, Redemptor mundi, Deus
R/. Miserere nobis
V/. Spíritus Sancte, Deus
R/. Miserere nobis
V/. Sancta Trínitas, unus Deus
R/. Miserere nobis!
3. Resurse pentru rugăciune și aprofundare
- 📹Video în care Sfântul Josemaría Escrivá ne invită să descoperim prezența Duhului Sfânt înlăuntrul nostru și să experimentăm prezența constantă a lui Dumnezeu constante de Dios.
- 🧏♂️ Noi Mediterane (IV): „Nu vorbi: ascultă-L”. Sfântul Josemaría Escrivá „Îl descoperă” pe Duhul Sfânt printr-un sfat simplu, care poate lumina și viața noastră spirituală.
- 🤔Coborârea Duhului Sfânt La sărbătoarea Rusaliilor, Biserica celebrează venirea Duhului Sfânt asupra Apostolilor. Cine este Duhul Sfânt? Cum a avut loc venirea Sa? Cum lucrează El în viața creștinului? Care sunt darurile Duhului Sfânt?
- 🔥10 zile pentru a pregăti sărbătoarea Rusaliilor (Decenar special pentru tineri).