Opus Dei

Foarte umani, foarte divini (06): Reflectarea, alegerea căii, trecerea la acțiune. Trei momente esențiale care conturează prudența, virtutea necesară pentru a face binele în singurul loc real: aici și acum.

Foarte umani, foarte divini (05): Orice prietenie autentică presupune un efort atât pentru a intra în viața celorlalți, cât și pentru a le face loc în inima noastră. În acest al cincilea articol, trecem în revistă câteva virtuți care ne facilitează această sarcină.

Foarte umani, foarte divini (03): În acest al treilea articol, pătrundem în inima virtuților: ce sunt ele, cum ne orientează afectivitatea și de ce ne fac mai liberi. Afectivitatea și creșterea interioară.

Foarte umani, foarte divini (02): Harul botezului, virtuțile teologale sau demnitatea noastră de copii: iată forțe ce ne conduc la Dumnezeu.

Foarte umani, foarte divini (01): Primul articol din seria despre virtuțile umane. Aflăm că toate dorințele noastre își pot găsi armonia în Dumnezeu. Acest lucru cere timp dar rezultatul final este o reușită.

Bunele maniere sunt esențiale pentru conviețuirea în societate, ele învățându-ne să fim omenoşi și cu spirit civic. Curtoazia și politețea sunt “surorile mai mici” ale unor virtuți mai mari.

Cerul este scopul drumului nostru pământesc. Isus a mers înaintea noastră şi acolo (...) aşteaptă sosirea noastră

Ne lipseşte credinţa. În ziua când vom avea virtutea aceasta – încrezători în Domnul şi în Maica sa, – vom fi curajoşi şi sinceri. Dumnezeu, care este Dumnezeul de totdeauna, va face atunci minuni prin mâinile noastre.

Chemarea Domnului se prezintă întotdeauna astfel: ‘Dacă cineva vrea să mă urmeze, să se renege pe el însuşi, să-şi ia Crucea şi să vină după mine’

Isus, Domnul nostru, ne propune adesea exemplul umilinţei sale: ‘Învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima’ (Mt 11, 29)