Foarte umani, foarte divini (VII): Munca noastră, plămada lui Dumnezeu
În acest al șaptelea articol vom descoperi câteva virtuți de practicat în muncă, servindu-ne de o imagine propusă de Isus: femeia care prepară pâinea spre a-i hrăni pe mulți. Provocarea constă în a ne transforma sarcinile cotidiene în iubire pentru cei care ne înconjoară.
Foarte umani, foarte divini (VI): Până la punerea în practică
Reflectarea, alegerea căii, trecerea la acțiune. Trei momente esențiale ce configurează prudența, virtute esențială pentru a face binele în singurele adevărate condiții: aici și acum.
Foarte umani, foarte divini (V): Ca să fim prieteni
Orice prietenie autentică presupune un efort la fel de bun pentru a intra în viața altora cât și pentru a le lăsa un spațiu în noi. În acest al cincilea articol trecem în revistă câteva virtuți care ne ajută în această sarcină.
Foarte umani, foarte divini (IV): Noi, locuința virtuților
Dorința noastră de a fi din ce în ce mai buni se hrănește din contextul în care noi trăim, aducând roade în raporturile noastre cu ceilalți.
Foarte umani, foarte divini (III): Să căutăm sentimentele lui Cristos
În acest al treilea articol ajungem până în interiorul virtuților: natura lor, cum ne orientează ele activitatea și pentru care motiv ne fac mai liberi.