Opus Dei

O serie despre virtuțile omenești și rădăcina lor divină. Fiecare capitol ne invită să redescoperim cum să trăim viața obișnuită sub privirea lui Dumnezeu.

Foarte umani, foarte divini (19): Virtuțile ne pun în valoare personalitatea și ne fac flexibili pentru a descoperi binele în situațiile cotidiene.

Foarte umani, foarte divini (20): Dreptatea începe prin relația noastră cu Dumnezeu, care își găsește punctul de ancorare într-o atitudine cheie: recunoștința. Noul articol al seriei despre virtuți „Foarte umani, foarte divini”.

Foarte umani, foarte divini (21): Relațiile cele mai importante ale vieții noastre definesc cele mai importante îndatoriri. Dretpatea ne desenează un fel de hartă pentru a nu le pierde din vedere. Editorialul seriei despre virtuți „Foarte umani, foarte divini”.

Foarte umani, foarte divini (17): Încrederea permite descoperirea potențialului ascuns în fiecare dintre noi. Ea ne face să creștem într-un mod natural și armonios. Ne face să mergem mai departe.

Foarte umani, foarte divini (16): Să rămânem deschiși la vocea lui Dumnezeu, să ne lărgim inima; acest lucru ne permite să fim, ca Isus, în lucrările Tatălui nostru.

Foarte umani, foarte divini (15): Să știm că suntem priviți de Dumnezeu și să trăim în prezent: două atitudini care fac simplitatea să crească în viața noastră.

Foarte umani, foarte divini (14): Isus și primii discipoli au dat dovadă de o mare dragoste pentru adevăr, fiind siguri de a comunica o noutate care umple viața de bucurie.

Foarte umani, foarte divini (13): Virtutea castității se raportează la capacitatea noastră de a percepe ceea ce poate să umple inima umană, să aspire la aceasta și să se bucure de ea; ea ne permite să-l descoperim pe Dumnezeu în toate.

Foarte umani, foarte divini (12): Provocarea de a fii sărac în duh trăind în mijlocul lumii.