Foarte umani, foarte divini (X): Te voi urma pretutindeni unde vei merge
Virtutea tăriei ne permite să-L urmăm pe Isus oricare ar fi condițiile schimbătoare ale vieții noastre și ale anturajului nostru.
Foarte umani, foarte divini (IX): Harul de a-L privi pe Dumnezeu
Câteva virtuți care ne pregătesc să fim suflete contemplative în viața obișnuită.
Despre formarea profesională (III): Cetățeni care lucrează cu alții
Prin munca noastră și relațiile pe care le stabilim cu ea, contribuim, ca cetățeni,la construirea unei societăți – si o istorie – conformă cu demnitatea persoanei și în căutarea sensului său.
Foarte umani, foarte divini (VIII): Bătălia formării noastre
În acest al optulea articol, ne vom opri asupra unor sfaturi și atitudini care ne pregătesc să fim sămânța fertilă, fiecare la locul său în lume.
Foarte umani, foarte divini (VII): Munca noastră, plămada lui Dumnezeu
În acest al șaptelea articol vom descoperi câteva virtuți de practicat în muncă, servindu-ne de o imagine propusă de Isus: femeia care prepară pâinea spre a-i hrăni pe mulți. Provocarea constă în a ne transforma sarcinile cotidiene în iubire pentru cei care ne înconjoară.
Foarte umani, foarte divini (VI): Până la punerea în practică
Reflectarea, alegerea căii, trecerea la acțiune. Trei momente esențiale ce configurează prudența, virtute esențială pentru a face binele în singurele adevărate condiții: aici și acum.
Foarte umani, foarte divini (V): Ca să fim prieteni
Orice prietenie autentică presupune un efort la fel de bun pentru a intra în viața altora cât și pentru a le lăsa un spațiu în noi. În acest al cincilea articol trecem în revistă câteva virtuți care ne ajută în această sarcină.
Foarte umani, foarte divini (IV): Noi, locuința virtuților
Dorința noastră de a fi din ce în ce mai buni se hrănește din contextul în care noi trăim, aducând roade în raporturile noastre cu ceilalți.
Foarte umani, foarte divini (III): Să căutăm sentimentele lui Cristos
În acest al treilea articol ajungem până în interiorul virtuților: natura lor, cum ne orientează ele activitatea și pentru care motiv ne fac mai liberi.
Foarte umani, foarte divini (II): Drumul se află în noi înșine
Harul botezului, virtuțile teologale sau demnitatea noastră de copii, iată forțe ce ne conduc la Dumnezeu.