Despre formarea profesională (IV): Cum să conduci servind

Sfântul Josemaría vedea prestigiul profesional nu ca pe un succes personal, ci ca pe o ocazie de a servi mai bine. Formarea întărește dispoziția de promovare a competențelor și a talentelor.

25.04.2023

În învățătura sfântului Josemaría ceea ce acum se numește leadership este întotdeauna înțeles și exersat ca un serviciu, cu dorința de a contribui la construirea unui proiect comun în beneficiul tuturor. Un leader nu este doar persoana care exersează un anume rol în echipă. Dorința lui este ameliorarea lumii și deci el își dă seama că este mai bine să înceapă cu ceea ce este foarte aproape de el, cu ceea ce este cel mai aproape: ceea ce îl înconjoară. Ce să facă? Sfântul Josemaría o rezuma în două cuvinte: „Pentru a servi, slujiți” ^[1]. El încuraja pentru „dobândirea celei mai bune reputații personale posibile în serviciul lui Dumnezeu și al sufletelor” ^[2].

Aspirația să conduci servind implică două provocări pe care formarea ajută la relevarea lor:

1) să dezvoltăm o viziune mai relațională a propriei munci (în dublul sens de a munci cu ceilalți – și mai întâi cu Dumnezeu – și de a munci pentru și pornind de la ceilalți);

2) să mă străduiesc să cultiv virtuți (căutând să fiu mai bun, nu pentru a mă perfecționa eu însumi, dar mai ales pentru a mă oferi).

Muncă relațională pentru ființe relaționale

O viziune relațională a profesiunii constă în capacitatea de a-ți ridica privirea pentru a descoperi că munca cotidiană trece dincolo de producerea de bunuri și servicii, a randamentului și eficacității, de simpla autorealizare. Este vorba pe scurt de a realiza bunuri de tip relațional mereu produse și împărtășite cu alte persoane, chiar în profesiunile care nu se adresează direct persoanelor. Acest caracter interactiv este evident pentru cine vinde în piață, predă elevilor pentru formarea profesională, vizitează apartamente sau apără un acuzat în fața judecătorului. Dar munca într-un centru de logistică, pe o linie de montaj sau într-un laborator de biochimie prezintă și un aspect relațional – chiar dacă mai puțin vizibil – . Este valabil și pentru activitatea unei persoane care muncește live de acasă sau care își pregătește examenele fără să interacționeze cu nimeni, în aparență…

ESTE VORBA PE SCURT DE A REALIZA BUNURI DE TIP RELAȚIONAL, CHIAR ÎN PROFESIUNI CARE NU SE ADRESEAZĂ DIRECT PERSOANELOR

Cristos este cunoscut pentru meseria sa („Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei?” ^[3]) și prin cea a tatălui său („Nu este acesta fiul tâmplarului?” ^[4]). În Exod se poate găsi o anticipare a figurii lui Iosif la artiștii aleși pentru calitatea muncii lor și a relațiilor lor cu ceilalți, în vederea construirii Templului ^[5]. Moise îi laudă afirmând că Dumnezeu i-a ales El însuși și i-a umplut de duhul său sfânt prin haruri de „înțelepciune, inteligență și știință în tot felul de lucrări” ^[6] și a pus în inima [lor] „harul de a transmite știința”^[7].

Isus a adus o dimensiune nouă aspectului relațional al muncii sale. Când construia o masă, de exemplu, el nu crea doar un obiect; făcea prezente acolo toate persoanele care o vor folosi în viitor, ucenicia cu Iosif, bucuria vieții de familie cu Maria, nevoile și grijile vecinilor, amintirea Creației, mângâierea lemnului pe care îl va regăsi pe Cruce, dorința de a-l glorifica pe Dumnezeu, mântuirea umanității.

DESCHIDEREA LA CUNOAȘTERE ȘI LA IUBIREA CELUILALT FACE PARTE DIN FIINȚA NOSTRĂ CREATĂ DUPĂ IMAGINEA ȘI ASEMĂNAREA CU DUMNEZEU, A UNUI DUMNEZEU TRINITAR

Această dimensiune relațională a muncii este bazată pe ceea ce semnifică ființa umană, deoarece deschiderea la cunoașterea și la iubirea față de celălalt face parte din ființa noastră creată după imaginea și asemănarea cu Dumnezeu, a unui Dumnezeu trinitar. Papa Francisc explică: „Mă întreb deseori: cu ce gând ne realizăm munca zilnică? Cum ne gestionăm oboseala? Considerăm că activitatea noastră este legată numai de propriul destin ori în mod egal și de al celorlalți? De fapt munca este un mijloc de a ne exprima personalitatea, care este prin natură relațională” ^[8].„Munca este și un mijloc de a ne exprima creativitatea: fie care își face munca în maniera sa, cu propriul stil; aceeași muncă, dar cu un stil diferit” ^[9].

CRISTOS ÎNSUȘI A FOST UN UCENIC. „CĂCI ISUS TREBUIA SĂ ÎI SEMENE LUI IOSIF: PRIN TRĂSĂTURILE CARACTERULUI SĂU, PRIN FELUL SĂU DE A MUNCI ȘI A VORBI
(SFÂNTUL JOSEMARÍA)

Datorită acestei naturi relaționale, o parte a formației profesionale nu constă doar în a dobândi cunoștințe și competențe proprii muncii pe care o fac, dar și în a învăța de la ceilalți: colegi mai în vârstă sau mai tineri, de la tutori, care știu să dea un sfat bun, din conversația cu membrii echipei care contribuie la avansarea unui proiect, de la acel profesor la care putem reveni după anii petrecuți în clasa lui, de la un client nemulțumit. Cristos însuși a fost un ucenic. „Căci Isus trebuia să-i semene lui Iosif: prin trăsăturile caracterului său, prin felul său de a munci și a vorbi” ^[10].

FORMAREA PROFESIONALĂ CONSTĂ ȘI ÎN A ÎNVĂȚA DE LA ALȚII

Un instrument în mâinile mele

Unul dintre rezultatele formării profesionale, este adesea prestigiul dobândit în domeniul în care ești expert. Adevăratul prestigiu profesional (care este un mijloc și nu un sfârșit) este rezultatul resurselor pe care fiecare îl pune în practică pentru a deveni mai competent în exercițiul propriei profesii. Un specialist în bio-sănătate va dori mereu să facă totul pentru a ști mai mult despre tratamentul posibil pentru pacienții săi; un învățător va căuta să-și îmbunătățească metodele pedagogice ca să-și învețe mai bine elevii; un negustor va căuta noi produse adaptate nevoilor clienților săi, iar un lucrător în lumea comunicării va căuta să furnizeze cea mai bună calitate și ce mai mare veridicitate posibilă în informațiile pe care le transmite. Fiecare se pune pe lucru cu uneltele de care dispune (cursuri, lecturi, ateliere, cercetări…), dar formarea pe care Opus Dei o propune ne ajută să punem la zi această actualizare, să-i dăm prioritate, să perseverăm în ea, pentru a da lui Dumnezeu mai multă glorie prin munca noastră și a fi mai eficienți în serviciul nostru.

FORMAREA PROFESIONALĂ PE CARE OPUS DEI O PROPUNE NE AJUTĂ SĂ VREM ACEASTĂ ACTUALIZARE, SĂ O PRIOORITIZĂM, SĂ PERSEVERĂM ÎN EA

Prestigiul profesional, din acest punct de vedere, este foarte diferit de urmărirea succesului, înțeles ca și căutarea de rezultate pe care ceilalți le pot judeca excepționale sau excelente, pentru că ele ar fi rodul talentelor extraordinare, pe care oamenii obișnuiți nu le posedă. Predicția sfântului Josemaría urmărea să încurajeze, nu să taie aripile, nici să-i limiteze pe cei care aveau talente extraordinare – „celui care poate fi înțelept, nu-i iertăm faptul de a nu o folosi” ^[11]. Acestea spuse, învățătura sa era departe de a propune un discurs de excelență destinat unui număr mic sau îndepărtat de realitate. Într-adevăr, chiar pentru o persoană responsabilă în munca sa, cu toate competențele dobândite și experiența anilor de practică, nu arareori întâmpină și eșecuri, greșeli de rectificat, momente când trebuie să o ia de la zero. Acestea sunt momente de a învăța și de a încerca depășirea acestor circumstanțe cu optimism, fără a fi marcat de teama de a eșua din nou.

CHEIA PRESTIGIULUI PROFESIONAL, PENTRU SFÂNTUL JOSEMARÍA, NU ESTE CELEBRITATEA, CI SERVIREA PRIN IUBIRE

Cheia prestigiului profesional, pentru sfântul Josemaría, nu este celebritatea, ci servirea prin iubire: „Pelerinajul creștinilor în lume trebuie să devină un o continuă servire, făcută într-o manieră foarte diferită după condițiile fiecăruia, dar mereu din dragoste de Dumnezeu și de aproapele. A fi creștin înseamnă fără a gândi la micile obiective de prestigiu sau de ambiție, nici la finalitățile care pot părea mai nobile, ca filantropia sau compasiunea în fața nenorocirilor celuilalt; înseamnă să reflectezi până în ultimul moment și radical al iubirii pe care Isus Cristos ne-a arătat-o murind pentru noi ^[12].

A sluji,
PENTRU A fi de folos

Pe scurt, sensul prestigiului profesional înseamnă să-l poți folosi pentru a te pune în slujba lui Dumnezeu și a celorlalți. Sfântul Josemaría îl exprima în felul acesta: „De aceea eu vă pot indica, pentru munca voastră această deviză: pentru a fi de folos, să slujiți. Deoarece, pentru a face lucruri, trebuie mai întâi să știți să le faceți până la capăt. Nu cred în dreptatea intenției unei persoane care nu se străduiește să dobândească competența necesară pentru a îndeplini sarcinile care i-au fost încredințate. Nu este suficient să vrei să faci binele, trebuie mai întâi să știi să-l faci. Iar dacă o dorim cu adevărat, această dorință se va traduce prin grija de a folosi mijloacele cele mai adecvate pentru a atinge în final perfecțiunea umană prin ceea ce facem” ^[13].

Fiecare persoană este chemată deci să devină un leader în propriu său mediu (profesional, familial, social), să vrea să-l amelioreze. Și toți, bărbați și femei, putem contribui (prin pregătirea profesională și dezvoltarea personală) la această ameliorare. Este foarte înălțător să vezi cum pandemia a pus în lumină numeroși leaderi ascunși și este în același timp un apel la responsabilitate pentru fiecare dintre noi; este propria mea realitate pe care o pot ameliora, iar dacă nu o fac eu însămi, nimeni altcineva nu o va face pentru mine.

A ajuta cu prestigiul profesional

„A ajuta” poate fi înțeles în sensul de „a fi competent” sau „a fi apt pentru o anumită sarcină”. A ajuta – pentru a trăi caritatea în fapte, în imitarea lui Cristos, care „nu a venit pentru a fi servit ci pentru a servi” ^[14] – cere o aptitudine, iar această aptitudine vine din studiu și din practică, dar și din virtuțile umane. O persoană muncitoare, determinată, curajoasă, ordonată, instruită, amabilă, implicată, etc., este în măsură să contribuie eficient la un proiect comun și la a răspunde exigențelor carității în exercițiul funcțiunilor sale.

ACEASTĂ ATITUDINE VINE DIN STUDIU ȘI DIN PRACTICĂ, DAR ȘI DIN VIRTUȚILE UMANE

Expresia „pentru a ajuta, ajută (pentru a servi, servește)” este așadar un apel la dobândirea calităților necesare pentru a fi util și cultivarea virtuților ce vor permite să faci celorlalți serviciile de care au nevoie. Vorbind despre acest aspect, sfântul Josemaría se referea și la munca intelectuală și la cea a celui care pare să aibă o importanță socială și o influență în lumea culturii sau a politicii cât și în munca bine făcută într-un atelier mecanic, în bucătăria unui restaurant sau într-o fermă.

Este mai ușor, cu prestigiul, să fim o referință în domeniul pe care îl stăpânim, iar el ne permite să sfătuim și să însoțim dincolo de cunoștințele și competențele noastre. De exemplu, putem continua să ne ocupăm de bunăstarea și cariera foștilor studenți, să-i sfătuim pe tinerii stagiari în spital, să sugerăm noi oportunități prietenilor care și-au pierdut locul de muncă, să-l sfătuim pe un coleg referitor la un nou echipament ori să potolim conversațiile furtunoase.

Înseamnă și un dispozitiv de serviciu dacă permite să faci parte mai ușor dintr-o corporație, dintr-un sindicat sau dintr-o asociație profesională, spre a veghea la îmbunătățirea profesiei noastre, sau de a promova diverse inițiative pentru a obține condiții de muncă mai echitabile (a promova o grevă, a colecta semnături, a vorbi celor responsabili, etc.). Vorbind despre Isus și Iosif ca „lucrători ai lemnului”, Papa Francisc scoate în evidență toate aceste sumbre aspecte ale muncii pe care putem – trebuie – să contribuim să le lămurim cu posibilitățile unui parcurs profesional competent și cinstit: muncile dure „în mine și în unele uzine, […] copiii care sunt obligați să muncească”, etc. ^[15].

Uneori, prestigiul oferă un ascendent ce permite abordarea subiectelor mai sensibile

Cu ocazia unei conferințe sau a unei călătorii de afaceri, să renunți la un pahar după dineu și să evoci familia, care este acasă poate schimba atmosfera de pură destindere dintre colegi. Să vorbești despre propria ta experiență poate ajuta altă persoană să-și organizeze timpul liber încât să poată asista la liturghia duminicală.

CHIAR ȘI CÂND MEDIUL DE MUNCĂ ESTE UN „DEȘERT” „ACOLO, SUNTEM CHEMAȚI SĂ FIM PERSOANE-AMFORE PENTRU A DA DE BĂUT ALTORA” (PAPA FRANCISC)

Chiar și când mediul de muncă este un „deșert” – „acest mediu arid în care trebuie conservată credința și încercată răspândirea ei” ^[16] pe care îl descrie papa Francisc –, „acolo suntem chemați să fim persoane-amfore pentru a da de băut celorlalți” ^[17].

O formare pentru a se transforma și a transforma

OAMENII SUNT CEI CE SCHIMBĂ LUMEA

Oamenii sunt cei ce schimbă lumea. Iar formarea profesională este întotdeauna un pas înainte, atât pe planul responsabilității sociale cât și pe cel al capacității de a aduce societății ceea ce fiecare are mai bun. „În munca liberă, creativă, participativă și solidară, ființa umană exprimă și valorifică demnitatea vieții sale” ^[18], subliniază papa Francisc. „Munca nu este numai un mijloc de a-ți câștiga în mod convenabil viața; înseamnă și un loc în care ne realizăm, în care ne simțim utili și unde învățăm marea lecție a concretului, care ajută viața spirituală să nu devină spiritualism” ^[19].

Formarea spirituală pe care o transmite Opus Dei, care aspiră mereu să se traducă în viață, ne poate ajuta să ne punem întrebări de tipul: Cum pot înțelege mai bine că munca mea este un serviciu? Cum pot genera ocazii de îmbunătățire pentru ceilalți și pentru societate pornind de la propria mea profesie? Ce tip de problemă socială aș putea contribui să rezolv cu munca mea? Ce perfecționări, inovații, soluții aș putea aduce grație propriei mele profesii?

Pentru a fi în prima linie a serviciului în munca noastră, noi nu avem nevoie numai de cunoștințe. De aceea formarea profesională răspândităde Opus Dei are în vedere să ajute fiecare persoană să dobândească virtuțile umane sau competențele personale care îi permit să lucreze bine profesional. Adică: să muncească cu atenție, fără a neglija munca,nici a minimaliza-o, cu grija și simțul responsabilității celui care o face din dragoste de Dumnezeu și de ceilalți, cooperând cu ceilalți. Se descoperă și dimensiunea atenției purtată persoanelor care ne înconjoară, celor care vor beneficia de această muncă, binelui comun și lumii în care trăim.

FORMAREA PROFESIONALĂ RĂSPÂNDITĂ DE OPUS DEI ARE ÎN VEDERE SĂ AJUTE FIECARE PERSOANĂ SĂ DOBÂNDEASCĂ VIRTUȚI UMANE SAU COMPETENȚE PERSONALE CARE ÎI PERMIT SĂ MUNCEASĂ BINE

„Soft skills”

Aceste competențe (numite „soft skills”) nu se învață în mod teoretic, ele se dobândesc indirect în felurile de a face, de a intra în relație cu ceilalți, de a trata diferitele probleme ale zilei. Am putea spune că ele se învață în practică, se realizează în fapt, de aceea este bine ca fiecare să reflecteze la aceasta explicit și să profite de experiența celorlalți pentru a înțelege mai bine cum să le dezvolte în cotidian, pentru ca ele să arate modul de a fi și de a acționa , așadar, modul de a-ți exercita profesia. Cine nu a resimțit dorința de a fi profund recunoscător pentru atitudinea atentă a unui profesionist din sănătate, care ne-a îngrijit, privirea empatică (chiar prin mască) a unui funcționar care s-a implicat în problema noastră, ori simpatia unui șofer de taxi, sau a unui livrator care ne-a înveselit ziua?

Anumite calități de natură mai personală pot fi puse în evidență, ca bunul simț, atitudinea pozitivă, stima de sine, creativitatea , rezistența sau flexibilitatea. De exemplu, flexibilitatea poate fi definită ca deschiderea la diferite moduri de a fi și de a munci, ceea ce permite o muncă între generații, interculturală (atât de necesară pentru a nu pierde esențialul contemporaneității noastre), interdisciplinară, etc. Asta creează un spațiu în care fiecare se simte bine și poate da ce-i mai bun din el însuși.

Inteligența emoțională și socială

Există alte competențe pe care le-am putea considera mai degrabă ca sociale, deoarece ele contribuie în manieră constructivă la țesătura relațiilor care ne compun viața: controlul persoanelor, controlul propriului stres și pe cel al altora, capacitatea ascultării și al dialogului, comunicare, empatie, etc. Pentru alți autori, aceste dispoziții fac parte din ceea ce se cheamă inteligența emoțională și socială.

Cristos, de asemenea, a învățat aceste aspecte și nu doar o meserie. În comentariul său despre figura sfântului Iosif , papa Francisc afirmă: „Putem fi siguri de faptul că el este un om „drept” s-a tradus și prin educația dată lui Isus. „Iosif l-a văzut pe Isus crescând zi după zi „în înțelepciune, statură și în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor” (Lc 2,52) este ceea ce zice Evanghelia (Patris corde, nr. 2)” ^[20].

ISUS I-A SLUJIT PE LOCUITORII DIN NAZARET ANI DE ZILE ÎNAINTE DE ACEASTA , PRIN MUNCA SA, SFATURILE SALE, AFECȚIUNEA SA, LA UMBRA PRESTIGIULUI SFÂNTULUI IOSIF

Imaginea lui Cristos spălând picioarele apostolilor în Joia Sfântă simbolizează oricărui creștin serviciul adus persoanelor. „ Este un exemplu pe care vi l-am dat ca să-l faceți și voi, cum am făcut și eu pentru voi” ^[21],spune Domnul. Dar este bine să ne amintim că el însuși i-a servit pe locuitorii din Nazaret ani de zile înainte de aceasta, prin munca sa, sfaturile sale, afecțiunea sa, la umbra prestigiului sfântului Iosif. „Fără nicio îndoială, Iosif, datorită unei munci atente, îi scotea din încurcătură pe mulți oameni. Munca sa profesională avea ca scop săservească celelalte familii din sat și să le facă viața agreabilă: era însoțit de un zâmbet, de un cuvânt amabil, de un comentariu, făcute în trecere, dar redând credința și bucuria celor care erau pe punctul de a le pierde” ^[22].

^[1] Sfântul Josemaría, E Cristos care trece, nr. 50.

^[2] Sfântul Josemaría, Brazdă, nr. 491.

^[3] Mc 6,3.

^[4] Mt 13,55.

^[5] Cf. Ex 35,30-36,2.

^[6] Ex 35,31.

^[7] Ex 35,34.

^[8] Papa Francisc, Audiență generală, 12 ian. 2022.

^[9] Ibid.

^[10] Sfântul Josemaría, E Cristos care trece, nr. 55.

^[11] Sfântul Josemaría, Drum, nr. 332.

^[12] Sfântul Josemaría, E Cristos care trece, nr. 98.