Opus Dei

Mântuirea înfăptuită de Cristos și, în consecință, misiunea Bisericii, se adresează omului în integritatea sa, deci ca persoană care trăiește în societate.

Biserica continuă și dezvoltă în istorie misiunea lui Cristos, condusă de Duhul Sfânt. În istoria Bisericii există o întrepătrundere între divin și uman.

Biserica este „communio sanctorum”: o comunitate a tuturor celor care au primit harul regenerator al Duhului Sfânt, prin care sunt copii ai lui Dumnezeu și frați și surori ai lui Isus Cristos.

Duhul Sfânt îi unește strâns pe credincioși cu Cristos, astfel încât ei formează un singur trup, Biserica, în care există o diversitate de membri și de funcții.

Învierea lui Cristos este un adevăr fundamental al credinței noastre, așa cum spune Sfântul Paul (cf. 1 Cor 15,13-14). Prin acest eveniment, Dumnezeu a inaugurat viața lumii viitoare și a pus-o la dispoziția omenirii.

Isus a murit pentru păcatele noastre (cf. Rom 4,25) pentru a ne elibera de ele și pentru a ne răscumpăra pentru viața divină.

Este demonstrația prin excelență a iubirii lui Dumnezeu pentru omenire, întrucât cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi – Dumnezeu – devine părtaș la natura umană în unitatea persoanei.

Isus Cristos și-a luat natura umană fără a înceta să fie Dumnezeu: El este Dumnezeu adevărat și om adevărat.

Creându-l pe om, Dumnezeu l-a constituit într-o stare de sfințenie și dreptate; dar primii noștri părinți s-au răzvrătit împotriva Creatorului și au pierdut o mare parte din darurile primite, transmițând generațiilor următoare o natură decăzută, îndepărtată de Dumnezeu, pe care Cristos a răscumpărat-o.

O relație de iubire are nevoie de îngrijiri: amănunte, mici în aparență, dar care servesc la menținerea afecțiunii, găsirea echilibrului și realizarea unui viitor împreună. Câteva sfaturi creștine asupra dificultăților întâlnite în iubire.