Opus Dei

În acest al optulea articol, ne vom opri asupra unor sfaturi și atitudini care ne pregătesc să fim sămânța fertilă, fiecare la locul său în lume.

Liturgia creștină este în mod esențial „actio Dei”, care ne unește cu Isus prin Duhul Sfânt (cf. Ex. Ap. Sacramentum caritatis, nr. 37).

Acest adevăr afirmă plenitudinea nemuririi la care este menit omul; de aceea amintește de demnitatea persoanei, în special a trupului său.

Mântuirea înfăptuită de Cristos și, în consecință, misiunea Bisericii, se adresează omului în integritatea sa, deci ca persoană care trăiește în societate.

Biserica continuă și dezvoltă în istorie misiunea lui Cristos, condusă de Duhul Sfânt. În istoria Bisericii există o întrepătrundere între divin și uman.

Biserica este „communio sanctorum”: o comunitate a tuturor celor care au primit harul regenerator al Duhului Sfânt, prin care sunt copii ai lui Dumnezeu și frați și surori ai lui Isus Cristos.

Duhul Sfânt îi unește strâns pe credincioși cu Cristos, astfel încât ei formează un singur trup, Biserica, în care există o diversitate de membri și de funcții.

Învierea lui Cristos este un adevăr fundamental al credinței noastre, așa cum spune Sfântul Paul (cf. 1 Cor 15,13-14). Prin acest eveniment, Dumnezeu a inaugurat viața lumii viitoare și a pus-o la dispoziția omenirii.

Isus a murit pentru păcatele noastre (cf. Rom 4,25) pentru a ne elibera de ele și pentru a ne răscumpăra pentru viața divină.

Este demonstrația prin excelență a iubirii lui Dumnezeu pentru omenire, întrucât cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi – Dumnezeu – devine părtaș la natura umană în unitatea persoanei.