Opus Dei

Studiile privind fondul lingvistic al evangheliilor indică faptul că majoritatea cuvintelor atribuite lui Isus, consemnate în texte, au fost rostite inițial într-o limbă semitică. Deşi e foarte posibil ca Isus să fi cunoscut şi folosit ocazional ebraica, se pare că în conversaţia de zi cu zi şi în activitatea de predicare vorbea preponderent în aramaică, limba curentă a iudeilor din Galileea.

Relația cu Dumnezeu, cu aproapele și cu pământul sunt cele trei relații fundamentale ale omului pe care le prezintă relatările despre creație din Geneză. Astfel, Biserica îi invită pe creștini să modeleze realitățile sociale, să aibă grijă de creație și să promoveze binele comun.

Creștinii împărtășim cu multe alte persoane dorința de a face realitate idealurile pe care ni le dorim pentru lumea noastră: dreptatea, solidaritatea, caritatea. Cu toate acestea, este dificil să lucrăm împreună fără fricțiuni sau conflicte. Cum pot iubirea, dreptatea și solidaritatea să devină realitate în viața noastră?

Tradiția Bisericii a proclamat-o pe Maria „aieparthenos”, „pururea fecioară”. Fecioria Mariei este un adevăr de credință, confirmat de textele evanghelice.

În acest articol sunt prezentate solemnitățile Preasfintei Inimi a lui Isus, Schimbarea la Față a Domnului, Înălțarea Sfintei Cruci și Cristos, Regele Universului.

Creștinii facem parte din Trupul lui Cristos, Biserica Sa. Această realitate, prezentă încă din epoca apostolică, este un reper sigur pentru a acționa cu inițiativă și responsabilitate, văzând în toți oamenii frați a căror identitate ne interpelează.

Nevoile sociale, drepturile și îndatoririle cetățenești, relațiile dintre țări, dialogul sau acțiunea politică ne interpellează, ca creștini, fii ai aceluiași Tată, să fim „prezenți în mod activ, liber și responsabil în viața publică” (Sfântul Josemaría).

În concertul istoriei, fiecare sfânt cântă la un instrument diferit. Ne apropiem de această muzică celebrând amintirea lor de-a lungul anului liturgic.

Una dintre cele 50 de întrebări frecvente despre Isus Cristos și Biserică, la care a răspuns o echipă de profesori de istorie și teologie de la Universitatea din Navarra.

Cursul de retragere este o pauză anuală de câteva zile pentru a-L întâlni pe Dumnezeu într-un climat de tăcere și rugăciune. Mai mult decât o simplă revizuire spirituală, este o ocazie privilegiată de a crește în iubirea față de Dumnezeu, de a ne cunoaște mai bine pe noi înșine și de a-L cunoaște mai mult pe El. Este un timp pentru a reînnoi convingerile de credință, pentru a ne lăsa luminați și pentru a descoperi, cu seninătate și profunzime, în ce aspecte putem progresa în viața noastră creștină.