Opus Dei

În tragedia Pătimirii culminează viaţa noastră şi întreaga istorie umană. Săptămâna Sfântă nu se poate reduce la o simplă comemorare: este meditarea misterului lui Isus Cristos care continuă în sufletele noastre

Iată că au ajuns la Ierusalim nişte magi din Răsărit şi întrebau: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să ne închinăm lui”

Care este punctul vostru de vedere asupra misiunii femeii în Biserică şi în lume?

Timpul adventului este timp de speranţă. Toată panorama chemărilor creştine, acea unitate de viaţă care are ca nerv prezenţa lui Dumnezeu, Tatăl nostru, poate şi trebuie să devină o realitate zilnică

A scris Sf. Josemaría: „Viaţa ta interioară precis trebuie să însemne: să începi... şi să reîncepi”

Sprijină-te pe filiaţia divină. Dumnezeu este un Tată, – Tatăl tău! – plin de afecţiune, de o infinită iubire

Optimismul creştin nu este un optimism fără griji, nu este nici o încredere pur umană că totul se va sfârşi prin a se aranja! Acest optimism îşi are rădăcina în conştiinţa de a fi liber şi în certitudinea că harul este puternic

Mi-ai scris: „A te ruga înseamnă a vorbi cu Dumnezeu. Dar, despre ce?“ – Despre ce? Despre El, despre tine: bucurii, tristeţi, succese şi înfrângeri, ambiţii nobile, preocupări zilnice... slăbiciuni!

Cerul este scopul drumului nostru pământesc. Isus a mers înaintea noastră şi acolo (...) aşteaptă sosirea noastră

Istoria umană este şi va fi totdeauna „Istoria mântuirii”: ceea ce Biserica celebrează în cursul anului liturgic. Sărbătorile şi timpurile nu sunt „aniversări”, o simplă repetare a unor momente istorice ale vieţii Domnului