Opus Dei

Pentru ca să nu-l imiţi, extrag pentru tine dintr-o scrisoare acest exemplu de laşitate: „vă sunt, desigur, foarte recunoscător pentru că ați binevoit să vă amintiţi de mine, căci am nevoie de multă rugăciune. Dar v-aş fi tot atât de recunoscător dacă atunci când veţi implora pe Domnul să facă din mine un «apostol» nu veți stărui prea mult în a-i cere să pretindă de la mine să-i dăruiesc libertatea mea”. (Brazdă, nr. 11)

Văd Crucea ta, Isuse al meu, și beneficiez de harul tău: Calvarul tău ne-a dobândit pe Duhul Sfânt… Și zilnic, din iubire, Tu te dăruiești mie — e pură nebunie! — în preasfânta Ostie… și ai făcut din mine un copil al lui Dumnezeu! Și mi-ai dat-o pe propria ta Mama! Nu-mi este de ajuns să fac o rugăciune de mulțumire. Gândul meu își ia zborul: Doamne, Doamne, câte suflete rămân departe de Tine! În viața ta, reaprinde-ți setea de apostolat: ca El să fie cunoscut… (Forja, nr. 27)

Un fiu al lui Dumnezeu nu are teamă nici de viață, nici de moarte, deoarece simțul înfierii divine constituie temeiul vieții sale spirituale. Dumnezeu este părintele meu — gândește el. El este Autorul a tot binele. El este însăși Bunătatea. — Dar tu și cu mine, acționăm noi într-adevăr ca niște copii ai lui Dumnezeu? (Forja, nr. 987).

Comentariu la Evanghelie din sâmbăta săptămânii a XV-a de peste an: „Nu se va certa, nici nu va striga”. Isus își împlinește misiunea într-un mod care îi dezorientează pe oameni. Și, făcând aceasta, ne revelează adevărata identitate a iubirii: dăruirea propriei vieți pentru cei pe care îi iubește.

Comentariul de luni din săptămâna a XVI-a de peste an: „Această generație rea și adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona profetul”. Nu sunt necesare semne și minuni deosebite pentru ca o persoană sinceră să răspundă cu generozitate invitației Domnului nostru de a-L urma.

Comentariu la duminica a XXI-a de peste an (Anul C): „Străduiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă”. A-L imita pe Isus Cristos este modul de a deschide poarta care duce la Dumnezeu Tatăl, la milostivirea Lui, la ocrotirea și la iubirea Lui.

Comentariu la Evanghelia Solemnității Nașterii Domnului: „Astăzi, în cetatea lui Davíd, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul”. Să-L contemplăm pe Prunc cu o privire de credință, de uimire, de adorație. Să privim misterul lui Dumnezeu care a voit să depindă de noi.

Comentariu la Evanghelia zilei de 19 decembrie: „Eu sunt Gabriel, ... şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi dau această veste bună”. Venirea lui Ioan Botezătorul ne vestește că Isus este aproape și că El ne aduce harul, iertarea și libertatea Sa. Depinde de noi să transmitem mesajul Său din persoană în persoană.