„Vă zic dar, oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Însă cine mă va renega înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Și oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a guvernanților și autorităților, nu vă îngrijorați cum sau ce veți răspunde sau ce veți spune, căci Duhul Sfânt vă va învăța în acel ceas ce trebuie să spuneți”.
Comentariu la Evanghelie
Astăzi citim, în Evanghelie, niște cuvinte ale lui Isus care pot ridica întrebări celor care le citesc: „cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat”.
Cuvântul Domnului are o profunzime enormă și este greu de înțeles. În orice caz, subliniază centralitatea Duhului Sfânt. Așa cum învață Catehismul Bisericii Catolice: „nașterea noastră pentru viața divină ne este dăruită în Duhul Sfânt”[1].
A primi Duhul Sfânt înseamnă a primi viața. A respinge Duhul Sfânt înseamnă a respinge viața. Nu este vorba că nu ar exista iertare din partea Domnului, ci că, respingând Duhul Sfânt, se respinge mântuirea.
Iar, primind Duhul Sfânt, se primește mântuirea. Așa cum a spus cu o ocazie sfântul Ioan al XXIII-lea: „O, fiecare dintre sfinți este o capodoperă a harului Duhului Sfânt!”[2].
Să facem al nostru sfatul sfântului Josemaría: «Caută să fii cât mai aproape de Duhul Sfânt — Marele Necunoscut — Acela ce trebuie să te sfinţească»[3].
El este, așa cum ne spune Isus, cel care ne învață toate: „Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi”.
Paracletul ne călăuzește de-a lungul vieții ca să luptăm să facem cât mai mult bine cu putință. Căci, așa cum învață sfântul Pavel: „iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Rom 5,5). Modul cel mai obișnuit al lucrării Sale sunt inspirațiile Sale, care se ascultă în intimitatea inimii. De multe ori vor fi lucruri mici: o mică mortificare, un zâmbet, a termina bine o lucrare etc. Astfel ne călăuzește spre plinătatea vieții creștine.
[1] Catehismul Bisericii Catolice, nr. 694.
[2] Sfântul Ioan al XXIII-lea, Aloc. 5-VI-1960.
[3] Sfântul Josemaría, Drum, nr. 57.