Foarte umani, foarte divini (VII): Munca noastră, plămada lui Dumnezeu
În acest al șaptelea articol vom descoperi câteva virtuți ale muncii ascunse într-o imagine folosită de Isus: cea a femeii care pregătește pâinea pentru mulți. Provocarea constă în a ne transforma sarcinile zilnice în iubire pentru cei din jurul nostru.
Foarte umani, foarte divini (VI): Până la punerea în practică
Reflectarea, alegerea căii, trecerea la acțiune. Trei momente esențiale care conturează prudența, virtutea necesară pentru a face binele în singurul loc real: aici și acum.
Foarte umani, foarte divini (V): Ca să fim prieteni
Orice prietenie autentică presupune un efort atât pentru a intra în viața celorlalți, cât și pentru a le face loc în inima noastră. În acest al cincilea articol, trecem în revistă câteva virtuți care ne facilitează această sarcină.
Foarte umani, foarte divini (IV): Noi, habitatul virtuților
Dorința noastră de a deveni mai buni se hrănește din mediul în care trăim și rodește în relațiile cu ceilalți.
Foarte umani, foarte divini (III): Să căutăm sentimentele lui Cristos
În acest al treilea articol, pătrundem în inima virtuților: ce sunt ele, cum ne orientează afectivitatea și de ce ne fac mai liberi.
Foarte umani, foarte divini (XXI): Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea sa: justiția (II)
Relațiile cele mai importante ale vieții noastre definesc cele mai importante îndatoriri. Justiția ne desenează un fel de hartă pentru a nu le pierde din vedere. Editorialul seriei despre virtuți „Foarte umani, foarte divini”.
Foarte umani, foarte divini (XX): Vrednic și drept este: justiția (I)
Justiția începe prin relația noastră cu Dumnezeu, care își găsește punctul de ancorare într-o atitudine cheie: recunoștința. Noul articol al seriei despre virtuți „Foarte umani, foarte divini”.
Foarte umani, foarte divini (XIX): Să dai ce este mai bun din tine
Virtuțile ne pun în valoare personalitatea și ne fac flexibili pentru a descoperi binele în situațiile cotidiene.
Foarte umani, foarte divini (XVII): Puterea delicată a încrederii
Încrederea permite descoperirea potențialului ascuns în fiecare dintre noi. Ea ne face să creștem într-un mod natural și armonios. Ne face să mergem mai departe.
Foarte umani, foarte divini (XVI): Obediența, deschiderea inimii
Să rămânem deschiși la vocea lui Dumnezeu, să ne lărgim inima; acest lucru ne permite să fim, ca Isus, în lucrările Tatălui nostru.