Mesajul Papei pentru Postul Mare 2020

Papa Francisc: “să primim apelul de a ne lăsa împăcaţi cu Dumnezeu, să ne îndreptăm privirea inimii spre misterul pascal şi să ne convertim la un dialog deschis şi sincer cu Dumnezeu”.

«Vă rugăm pentru Cristos: lăsaţi-vă împăcaţi cu Dumnezeu!» (2 Co 5,20)

Iubiţi fraţi şi surori,

Şi anul acesta Domnul ne acordă un timp propice pentru a ne pregăti să celebrăm cu inimă reînnoită marele mister al morţii şi învierii lui Isus, fundamentul vieţii creştine personale şi comunitare. La acest mister trebuie să ne întoarcem încontinuu, cu mintea şi cu inima. De fapt, el nu încetează să crească în noi în măsura în care ne lăsăm implicaţi de dinamismul său spiritual şi aderăm la el cu un răspuns liber şi generos.

1. Misterul pascal, fundament al convertirii

Bucuria creştinului izvorăşte din ascultarea şi din primirea Veştii celei Bune a morţii şi învierii lui Isus: kerygma. Ea rezumă misterul unei iubiri "aşa de reale, aşa de adevărate, aşa de concrete, încât ne oferă o relaţie plină de dialog sincer şi rodnic" (Exortaţia apostolică Christus vivit, 117). Cine crede în această vestire respinge minciuna conform căreia viaţa noastră ar fi generată de noi înşine, în timp ce, în realitate, ea se naşte din iubirea lui Dumnezeu Tatăl, din voinţa sa de a da viaţa din belşug (cf. In 10,10). În schimb, dacă se dă ascultare glasului convingător al "tatălui minciunii" (cf. In 8,45), se riscă prăbuşirea în prăpastia nonsensului, experimentând iadul deja aici, pe pământ, aşa cum mărturisesc, din păcate, multe evenimente dramatice din experienţa umană personală şi colectivă.

Bucuria creştinului izvorăşte din ascultarea şi din primirea Veştii celei Bune a morţii şi învierii lui Isus: kerygma

De aceea, în acest Post Mare 2020 aş vrea să extind la fiecare creştin ceea ce am scris deja tinerilor în Exortaţia apostolică Christus vivit: "Priveşte braţele deschise ale lui Isus răstignit, lasă-te mântuit mereu din nou. Şi când te apropii pentru a mărturisi păcatele tale, să crezi cu fermitate în milostivirea sa care te eliberează de vină. Contemplă sângele său vărsat cu atâta afect şi lasă-te purificat de el. Astfel te vei putea renaşte mereu din nou" (nr. 123). Paştele lui Isus nu este un eveniment din trecut: prin puterea Duhului Sfânt este mereu actual şi ne permite să privim şi să atingem cu credinţă trupul lui Cristos în atâţia suferinzi.

2. Urgenţa convertirii

Este salutar a contempla mai profund misterul pascal, graţie căruia ne-a fost dăruită milostivirea lui Dumnezeu. De fapt, experienţa milostivirii este posibilă numai într-un "faţă către faţă" cu Domnul răstignit şi înviat, "care m-a iubit şi s-a dat pentru mine" (Gal 2,20). Un dialog inimă către inimă, de la prieten la prieten. Iată de ce rugăciunea este atât de importantă în timpul Postului Mare. Înainte de a fi o obligaţie, ea exprimă exigenţa de a corespunde iubirii lui Dumnezeu, care mereu ne precedă şi ne susţine. De fapt, creştinul se roagă având conştiinţa că este iubit fără vrednicie. Rugăciunea va putea asuma forme diferite, însă ceea ce contează cu adevărat în ochii lui Dumnezeu este ca ea să sape în noi, ajungând să cresteze împietrirea inimii noastre, pentru a o converti tot mai mult la el şi la voinţa sa.

experienţa milostivirii este posibilă numai într-un "faţă către faţă" cu Domnul răstignit şi înviat

De aceea, în acest timp potrivit, să ne lăsăm conduşi precum Israelul în pustiu (cf. Os 2,16), aşa încât să putem asculta, în sfârşit, glasul Mirelui nostru, lăsându-l să răsune în noi cu profunzime şi disponibilitate mai mare. Cu cât ne vom lăsa implicaţi de Cuvântul său, cu atât vom reuşi să experimentăm milostivirea sa gratuită faţă de noi. De aceea, să nu lăsăm să treacă în zadar acest timp de har, în iluzia îngâmfată că noi suntem stăpânii timpurilor şi modurilor convertirii noastre la el.

3. Voinţa pasionată a lui Dumnezeu de a dialoga cu fiii săi

Faptul că Domnul ne oferă încă o dată un timp potrivit pentru convertirea noastră nu trebuie să-l considerăm niciodată ca sigur. Această nouă oportunitate ar trebui să trezească în noi un sentiment de recunoştinţă şi să ne zdruncine din toropeala noastră. În pofida prezenţei - uneori chiar dramatice - a răului în viaţa noastră, ca şi în cea a Bisericii şi a lumii, acest spaţiu oferit schimbării direcţiei exprimă voinţa tenace a lui Dumnezeu de a nu întrerupe dialogul de mântuire cu noi. În Isus cel răstignit, pe care "Dumnezeu l-a făcut păcat de dragul nostru" (2Cor 5,21), această voinţă a ajuns la punctul de a face să cadă asupra Fiului său toate păcatele noastre, până acolo de "a-l pune pe Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu", cum a spus papa Benedict al XVI-lea (Enciclica Deus caritas est, 12). De fapt, Dumnezeu îi iubeşte şi pe duşmanii săi (cf. Mt 5,43-48).

Această nouă oportunitate ar trebui să trezească în noi un sentiment de recunoştinţă şi să ne zdruncine din toropeala noastră

Dialogul pe care Dumnezeu vrea să-l creeze cu fiecare om, prin misterul pascal al Fiului său, nu este ca acela atribuit locuitorilor din Atena, care "nu-şi petreceau timpul cu nimic altceva decât vorbind sau ascultând ceva nou" (Fap 17,21). Acest tip de sporovăială, dictată de curiozitate goală şi superficială, caracterizează mondenitatea din toate timpurile, iar în zilele noastre se poate strecura şi într-o folosire derutantă a mijloacelor de comunicare.

4. O bogăţie de împărtăşit, nu de acumulat numai pentru sine

A pune misterul pascal în centrul vieţii înseamnă a simţi compătimire faţă de rănile lui Cristos răstignit prezente în multele victime nevinovate ale războaielor, ale samavolniciilor împotriva vieţii, de la cel care trebuie să se nască până la bătrân, ale multiplelor forme de violenţă, ale dezastrelor ambientale, ale distribuirii inegale a bunurilor pământului, ale traficului de fiinţe umane în toate formele sale şi ale setei neînfrânate de câştig, care este o formă de idolatrie.

A pune misterul pascal în centrul vieţii înseamnă a simţi compătimire faţă de rănile lui Cristos răstignit prezente în multe victime

Şi astăzi este important a chema bărbaţii şi femeile de bunăvoinţă la împărtăşirea propriilor bunuri cu cei mai nevoiaşi prin pomană, ca formă de participare personală la edificarea unei lumi mai drepte. Împărtăşirea în caritate îl face pe om mai uman; acumularea riscă să-l urâţească, închizându-l în propriul egoism. Putem şi trebuie să mergem şi mai departe, luând în considerare dimensiunile structurale ale economiei. Pentru acest motiv, în Postul Mare din 2020, de la 26 la 28 martie, am convocat la Assisi tineri economişti, întreprinzători şi change-makers, cu obiectivul de a contribui la schiţarea unei economii mai drepte şi inclusive decât cea actuală. Aşa cum a repetat de mai multe ori magisteriul Bisericii, politica este o formă eminentă de caritate (cf. Pius al XI-lea, Discurs la FUCI, 18 decembrie 1927). La fel va fi faptul de a se ocupa de economie tot cu acest spirit evanghelic, care este spiritul Fericirilor.

Invoc mijlocirea Mariei preasfinte asupra următorului Post Mare, pentru ca să primim apelul de a ne lăsa împăcaţi cu Dumnezeu, să ne îndreptăm privirea inimii spre misterul pascal şi să ne convertim la un dialog deschis şi sincer cu Dumnezeu. În acest mod vom putea deveni ceea ce Cristos spune despre discipolii săi: sare a pământului şi lumină a lumii (cf. Mt 5,13-14).

Roma, la "Sfântul Ioan din Lateran", 7 octombrie 2019

Comemorarea Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului

Francisc

© Copyright - Libreria Editrice Vaticana

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu www.ercis.ro