Omilia, Guadalupe, 27 octombrie 2022
În primul rând, aș dori să-mi exprim recunoștința față de Domnul pentru că am putut celebra Sfânta Liturghie în acest loc sfânt, unde milostivirea infinită a lui Dumnezeu s-a manifestat cu generozitate divină prin chipul Maicii Domnului din Guadalupe. Mulțumesc, Doamne; mulțumesc, Maica noastră!
Tocmai am citit în Evanghelie aceste cuvinte în care Isus deplânge împietrirea inimii umane: „Ierusalime, Ierusalime, care omori profeții și-i ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine...” (Lc 13,31-35). Domnul a întâmpinat dificultăți și împotriviri, care L-au condus la Cruce; o Cruce acceptată din dragoste pentru noi, pentru mântuirea noastră.
Întotdeauna au existat dificultăți, chiar și acum, în lume, în Biserică, în viața fiecărei persoane, în viața fiecăruia dintre noi. În special, Isus se referă explicit la opoziția violentă față de cei care sunt trimiși de Dumnezeu. Aici ne putem recunoaște și noi, pentru că toți creștinii suntem trimiși de Domnul, apostoli, pentru a aduce în lume bucuria Evangheliei. Iar noi întâmpinăm mai multe sau mai puține dificultăți, începând cu propriile noastre limitări și neajunsuri.
Dar să nu ne lăsăm pradă pesimismului sau descurajării. În prima lectură, ca și creștinilor din Efes, sfântul Paul ne adresează aceste cuvinte de încurajare: „Întăriți-vă în Domnul și în fața puterii lui” (Ef 6,10-20). Da, să ne întărim inima prin credința în prezența lui Dumnezeu în noi, recunoscându-ne copii ai lui Dumnezeu în Isus Cristos, copii ai unui Dumnezeu care este iubire și care știe totul și poate face totul.
Sfântul Josemaría avea adânc gravate în suflet aceste cuvinte latinești: „Si Deus nobiscum, quis contra nos?” Sfântul Paul este cel care le a scris: „Dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră?” (Rom 8,31). Iar Domnul ne asigură, ca și pe apostoli: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii" (Mt 28,20).
Alăturându-ne rugăciunii Sfântului Josemaría către Fecioara noastră de Guadalupe în 1970, punem în mâinile Fecioarei toate nevoile lumii, ale Bisericii, ale Lucrării, ale fiecăruia dintre noi; toate bucuriile și toate durerile noastre. Cât de mângâietoare sunt cuvintele pe care Sfânta Fecioară de Guadalupe le-a adresat Sfântului Juan Diego și pe care continuă să ni le adreseze și astăzi fiecăruia dintre noi: „Ascultă și înțelege, micuțul meu, fiul meu, că nu este nimic ceea ce te sperie și te frământă, nu-ți lăsa inima să se tulbure. Nu sunt eu mama ta, nu sunt eu aici, nu ești tu la umbra mea, nu sunt eu sănătatea ta, nu ești tu la sânul meu?” Nimic nu trebuie să ne răpească pacea și bucuria.
Credința, nădejdea, caritatea, să facă din noi suflete de rugăciune, ca și Biserica născândă, când toți perseverau în rugăciune cu Maria, Mama lui Isus (cf. Fap 1,14). Erau apostolii cu Petru în frunte; de aceea, rugăciunea noastră este întotdeauna unită cu cea a succesorului lui Petru, a Pontifului Roman. Ne rugăm în special pentru Papa Francisc, care se roagă adesea ca rugăciune de mijlocire: "Fie ca Sfânta Fecioară să te păzească".
Asemenea apostolilor de la Rusalii, care au plecat să cucerească lumea pentru Cristos, să trăim fiecare zi dând existenței noastre obișnuite un sens apostolic mereu nou. În Mexic și din Mexic, până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Această țară, care a primit atâtea binecuvântări de la Dumnezeu, are o responsabilitate specială de a fi sare și lumină pe cele cinci continente, începând cu casele de familie și locurile de muncă.
Și întotdeauna, în ciuda slăbiciunii noastre, cu bucuria fiicelor și fiilor lui Dumnezeu, cu protecția și ajutorul matern al Maicii Domnului din Guadalupe.
Providența a vrut ca eu să pot celebra de ziua mea această Sfântă Liturghie, în acest sanctuar binecuvântat. Așa cum obișnuia să facă Sfântul Josemaría, vă întind mâna pentru a vă cere să vă rugați Domnului, prin intermediul Doamnei din Tepeyac, pentru mine și pentru intențiile mele, care sunt cele ale Bisericii, cele ale Lucrării și cele ale fiecăruia dintre voi.
Amin.