Rugăciunea unui sfânt pentru Europa de Est

Pregătirile pentru începerea Lucrării în România au avut un parcurs lung. În primul rând, a fost rugăciunea și interesul Sfântului Josemaría Escrivá de Balaguer care, încă din 1928, anul în care a fost fondat Opus Dei, intuia că acest fel de a-L sluji pe Dumnezeu în mijlocul lumii avea să se răspândească pe tot globul, și s-a rugat mult pentru aceasta — în special pentru țările în care, din lipsă de libertate religioasă, acest lucru nu era încă posibil. Era cazul mai multor regimuri comuniste din Europa de Est, printre care și România, unde, spre exemplu, Biserica Greco-Catolică fusese scoasă în afara legii încă din decembrie 1948.

Primele legături, dincolo de Cortina de Fier

Sfântul Josemaría nu a încetat însă să-i încurajeze pe fiii săi să ia legătura cu persoane din aceste țări aflate în exil sau în deplasare, ca să cunoască Opus Dei și să poată contribui, la întoarcerea lor, la înființarea lui în țările respective. În același timp, interesul se îndrepta spre Bisericile locale persecutate sub comunism, cărora trebuia să le aducă încurajare și ajutor. Mai mulți credincioși ai Opus Dei, colaboratori și prieteni ai acestuia, cu ocazia călătoriilor lor profesionale, au putut veni în România și au făcut cunoscut spiritul Opus Dei prin mărturiile lor și prin cărțile pe care au reușit să le introducă în țară; printre acestea, mai multe exemplare din Drum, traduse în limba română și tipărite în Italia. (Cf. Mărturie despre cartea Drum în timpul comunismului).

Taberele de voluntariat, după căderea comunismului

Odată cu căderea comunismului, alte țări din Europa de Est au demarat mai devreme acest proces. În România, ca și în altele dintre aceste țări, au fost organizate tabere de voluntariat în care tineri veniți din alte țări — printre altele, din Spania, Austria și Italia — îi ajutau mai ales pe credincioșii catolici din diferite localități ale țării. Taberele au avut loc la Ilva Mică, Baia Mare, Butea, Bacău, București și alte: mai multe persoane, multe dintre ele nevoiașe, precum și copii, s-au putut bucura de aceste acțiuni și au avut ocazia să cunoască spiritualitatea Opus Dei.

Câțiva ani mai târziu, cu unele dintre persoanele cu care se stabiliseră astfel legături au început primele activități de formare spirituală. Mai mulți credincioși ai Opus Dei din diferite țări au început să vină în România din motive profesionale și au stabilit, la rândul lor, legături cu colegii sau prietenii lor și cu cei care cunoscuseră deja Lucrarea.

8 octombrie 2006: prima întâlnire la București

La 8 octombrie 2006 s-au întâlnit la București s-au hotărât să înceapă mijloace de formare regulate pentru la început pentru bărbați și apoi pentru femei, pentru a face cunoscut acest spirit în țară și pentru a-i sprijini pe cei care îl cunoscuseră deja. De la bun început, s-au bucurat de binecuvântarea Arhiepiscopului de București și a altor păstori ai Bisericii din țară.

După mai multe inițiative pentru a aduna oameni interesați în creșterea lor spirituală după spiritul Opus Dei, aceste întâlniri având loc din 2004 în casele particulare sau la locul lor de muncă, o întâlnire mai largă a avut loc la subsolul Catedralei Sf. Iosif Era luna octombrie și au participat mai multe persoane din România alături de alți din Anglia, Spania Chile și Austria. Apoi, la biroul unui inginer englez aflat în delegație la București, s-au decis să organizeze în mod regulat reculegeri, cerând pentru aceasta ajutorul unui preot al Opus Dei din Viena. Din noiembrie, pr. Albert a început să călătorească lună de lună la București pentru a susține aceste reculegeri — ocazii de rugăciune, formare și îndrumare spirituală —, deocamdată în limba engleză. Aceste mijloace de formare s-au ținut neîntrerupt, lună de lună: la început cu sprijin unor persoane care călătoreau periodic sin Spania și Austria, iar mai apoi, odată cu începerea stabilă a Lucrării în România, în 2009, au putut fi ținute în limba română, diversificându-se totodată cu cercuri, întâlniri pentru tineri, retrageri spirituale de weekend și multe altele.

Birouri, cafenele și o capelă de subsol

Locurile de întâlnire, la început, au fost domicilii particulare, birouri sau cafenele. Mai târziu, pentru reculegeri, parohia Catedralei Sf. Iosif a pus la dispoziție capela de la subsol — un cadru potrivit pentru rugăciune și adorație. După aceea, se mergea pe jos până la apartamentul lui Antonio, de pe Calea Victoriei, pentru o discuție și o băutură răcoritoare, unde cei nou-veniți puteau fi cunoscuți mai bine, într-un moment de întâlnire mai familiar.

Era un grup format mai ales din tineri profesioniști care, unii din curiozitate, alții pentru că își doreau un angajament mai profund în credință, veneau lună de lună și ajutau cu ce puteau. Directorii Opus Dei și Prelatul urmăreau cu interes aceste activități din România și le binecuvântau, pentru că se gândeau deja la înființarea unui centru al Opus Dei în țară; toate acestea au fost un sprijin important pentru cei care se adunau.

26 iunie 2007: primul hram al Sfântului Josemaría la București

La 26 iunie 2007 a avut loc pentru prima oară la București hramul Sfântului Josemaría, la Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus — numită și Sacré-Cœur sau Biserica Franceză. Ridicată în 1930 de Congregația Fiicelor Carității Sfântului Vincențiu de Paul, biserica fusese închisă de regimul comunist și redeschisă abia în 1991, odată cu reînființarea parohiei; era, așadar, un loc încărcat el însuși de istoria libertății religioase regăsite. A concelebrat și părintele paroh de atunci. Devoțiunea către Sfântul Josemaría s-a răspândit între timp, iar această aniversare s-a ținut, an de an, neîntrerupt până în ziua de azi, mai întâi la București și apoi și în alte orașe din țară.

2009: sosirea stabilă a Opus Dei în România

După trei ani de întâlniri și călătorii periodice, această etapă s-a încheiat odată cu sosirea, în anul 2009, a mai multor credincioși ai Opus Dei care s-au stabilit permanent în țară. De atunci, Opus Dei dispune la București de două centre, unde membri și simpatizanți se întâlnesc și continuă lucrarea de formare, rugăciune și caritate