Dragii mei, Isus să vegheze asupra fiicelor și fiilor mei!

Celebrarea Sinodului Episcopilor este, așa cum este logic, prilej de diverse știri și comentarii în unele mass-media. Pe lângă rugăciunea pentru acest eveniment eclezial, la care v-am invitat în mesajul meu precedent, doresc acum să vă propun pe scurt să medităm asupra câtorva aspecte ale realității divino-umane ale Bisericii.

Înainte de alte considerații, aș dori să încep prin a aminti, cu cuvintele Părintelui nostru, că „Biserica este aceasta: Cristos prezent printre noi; Dumnezeu care vine la umanitate pentru a o mântui, chemându-ne cu revelația sa, sfințindu-ne cu harul său, susținându-ne cu ajutorul său constant, în micile și marile lupte ale vieții de zi cu zi" (E Cristos care trece, nr. 131). Având în vedere această identitate a lui Cristos cu Biserica, putem înțelege binecunoscuta și puternica afirmație a Sfântului Ciprian: „Nimeni nu-l poate avea pe Dumnezeu ca Tată dacă nu are Biserica ca Mamă” (Despre unitatea Bisericii Catolice, 6).

Biserica este Cristos și, de asemenea, suntem și noi, bărbații și femeile care am fost încorporați la Cristos prin Botez; și în acest element uman, alături de atâta sfințenie, există și multe manifestări ale slăbiciunii umane. Slăbiciuni – ale noastre și ale altora – care nu trebuie să diminueze forța credinței noastre de a mărturisi „unam, sanctam, catholicam et apostolicam Ecclesiam”.

Iubirea noastră pentru Lucrare este în mod necesar legată de iubirea noastră pentru Biserică. Părintele nostru, într-un simț catolic și universal, ne spune: „Copiii mei, nu putem privi numai la Lucrare: privim mai întâi și întotdeauna la sfânta Biserică” (Scrisoarea 14-IX-1951, nr. 27).

Sfântul Augustin spunea că „Biserica este lumea reconciliată” (Predica 96, nr. 8); adică ea se dezvoltă prin reconcilierea lumii cu Dumnezeu. Aceasta este marea misiune apostolică a tuturor celor din Biserică, în minunata unitate în diversitatea nenumăratelor instituții și inițiative. Reconcilierea lumii cu Dumnezeu implică aducerea păcii în această lume, atât de sfâșiată de diviziuni și războaie, cum ar fi cele actuale dintre Ucraina și Rusia și cel mai recent din Țara Sfântă. Să rămânem strâns uniți cu întreaga Biserică în cererea de pace, care, desigur, a fost foarte prezentă în rugăciunea mea de la Fatima, la 5 octombrie. Concret, să ne unim cu generozitate la ziua de rugăciune, post și penitență convocată de Papa Francisc pentru data de 27 octombrie. 

Și nu uitați să vă rugați, de asemenea, pentru studiul în curs privind statutul Lucrării, așa cum v-am cerut în mesajul din septembrie anul trecut.

Cu toată afecțiunea vă binecuvântează

Părintele vostru

Roma, 21 octombrie 2023