Întrebări și răspunsuri despre Motu Proprio „Ad charisma tuendum”

Oferim câteva întrebări și răspunsuri pregătite de Biroul de Presă al Opus Dei cu privire la Motu Proprio „Ad charisma tuendum”.

Motu Proprio “Ad charisma tuendum”: întrebări și răspunsuri

Întrebări și răspunsuri despre Motu Proprio „Ad charisma tuendum”.

1. Care este scopul acestui Motu Proprio?
2. Ce implică acest Motu Proprio pentru viața credincioșilor din Prelatura?
3. De ce se insistă asupra „carismei”? Oare carisma și ierarhia sunt realități opuse?
4. Cum se îmbină reciproc carisma și ierarhia în Opus Dei?
5. Se schimbă ceva în guvernarea Prelaturii?
6. Ce este Statutul și de ce este el atât de important pentru Prelatură?
7. De ce se precizează că prelatul nu va fi episcop?
8. La ce se referă titlul de protonotar apostolic supranumerar menționat în Motu Proprio?


1. Care este scopul acestui Motu Proprio?

Motu Proprio „Ad charisma tuendum” („Pentru a păzi carisma”) dezvoltă și concretizează schimbarea adusă de Constituția apostolică „Praedicate Evangelium”, transferând competența despre prelaturile personale de la Dicasterul pentru Episcopi la cel pentru Cler. Atât titlul, cât și introducerea exprimă hotărârea Sfântului Părinte ca această schimbare să fie realizată în deplin respect pentru carisma Opus Dei.

2. Ce înseamnă acest Motu Proprio pentru viața credincioșilor din Prelatură?

Motu Proprio este un îndemn la conștientizarea potențialului carismei Opus Dei în misiunea Bisericii. După cum spune Sfântul Părinte, „conform darului Duhului primit de Sfântul Josemaría Escrivá de Balaguer, Prelatura Opus Dei, sub îndrumarea prelatului însuși, îndeplinește sarcina de a răspândi în lume chemarea la sfințenie, prin sfințirea muncii și a îndatoririlor familiale și sociale”. Deoarece Papa însuși este cel care reamintește această responsabilitate, credincioșii Opus Dei vor fi mișcați să aprofundeze tot mai mult această carismă și să discearnă, în lumina Duhului Sfânt, cum să o întruchipeze în noile situații ale lumii noastre.

3. De ce se insistă asupra „carismei”? Oare carisma și ierarhia sunt realități opuse?

Darurile ierarhice și carismatice, așa cum spune Vatican II, sunt folosite de Duhul Sfânt pentru a ghida Biserica („Lumen Gentium”, nr. 4). Acest Motu Proprio reafirmă carisma Opus Dei, primită de Sfântul Josemaría Escrivá, și misiunea sa în edificarea Bisericii. Unele daruri sunt în slujba altora, iar Biserica are nevoie de toate acestea și, de-a lungul istoriei, a găsit cu înțelepciune modalități de a le îmbogăți și proteja reciproc. Motu Proprio ne amintește că guvernarea Opus Dei trebuie să fie în slujba carismei – ai cărei administratori suntem, nu proprietari – pentru ca aceasta să crească și să dea roade, având încredere că Dumnezeu este cel care înfăptuiește toate lucrurile în fiecare.

4. Cum se îmbină reciproc carisma și ierarhia în Opus Dei?

Carisma Opus Dei constă în a-i ajuta spiritual pe toți oamenii, bărbați și femei, de toate originile și profesiile, să se sfințească acolo unde se află și să-i ajute să răspândească chemarea universală la sfințenie în mijlocul lumii, prin singurul titlu de botezați. Prin urmare, credincioșii Prelaturii nu formează sau acționează în grup pentru faptul de a aparține Opus Dei.

Carisma Opus Dei are nevoie de slujirea preoțească: est aici unde trebuie să intervină ierarhia. Din acest motiv, așa cum amintește acum Papa Francisc, „pentru a proteja carisma, predecesorul meu, Sfântul Ioan Paul al II-lea, prin Constituția apostolică Ut sit din 28 noiembrie 1982, a înființat Prelatura Opus Dei, încredințându-i sarcina pastorală de a contribui în mod special la misiunea evanghelizatoare a Bisericii”. Odată cu maturizarea și asimilarea progresivă a învățăturilor conciliare despre darurile ierarhice și carismatice, va deveni din ce în ce mai clar că, departe de a fi în opoziție una față de cealaltă, în Opus Dei acestea sunt realități complementare.

5. Se schimbă ceva în guvernarea Prelaturii?

Schimbarea se referă la relațiile Prelaturii cu Sfântul Scaun. Motu Proprio nu introduce în mod direct schimbări în regimul Prelaturii și nici în relațiile autorităților Prelaturii cu episcopii. În același timp, se prevede ca Opus Dei să propună o adaptare a Statutului său la indicațiile concrete din Motu Proprio.

6. Ce este Statutul și de ce este ele atât de important pentru Prelatură?

Codul de Drept Canonic prevede că Sfântul Scaun, chiar în momentul creării unei Prelaturi personale, dă statutele, care sunt normele care definesc domeniul de aplicare al Prelaturii, misiunea pastorală particulară care justifică existența acesteia, precum și determinările privind forma de guvernare. Prin urmare, acesta alcătuiește, împreună cu documentul pontifical care le stabilește, norma constituțională a entității. În cazul Statutului Prelaturii Opus Dei, pe lângă definirea misiunii (promovarea sfințeniei în mijlocul lumii) și declararea caracterului universal al acesteia, este inclusă și descrierea carismei – „darul Duhului primit de Sfântul Josemaría Escrivá de Balaguer” despre care vorbește Papa Francisc – și a mijloacelor prin care credincioșii Opus Dei trebuie să își împlinească misiunea. Statutul descrie organizarea guvernului Prelaturii. Pe lângă prevederea privind vicarii și consiliile care îl asistă direct pe prelatul, Statutul reglementează că exercitarea guvernării se va face după două orientări, dorite în mod explicit de sfântul Josemaría: colegialitatea în luarea deciziilor și o participare importantă a laicilor (bărbați și femei).

7. De ce se precizează că prelatul nu va fi episcop?

Aceasta este o inițiativă și o decizie a Sfântului Scaun, în cadrul unei restructurări a guvernului Curiei, pentru a întări – așa cum spune Motu Proprio – dimensiunea carismatică.

8. La ce se referă titlul de protonotar apostolic supranumerar menționat în Motu Proprio?

Acesta conferă figurii prelatului un titlu onorific și un tratament care, în timp ce reafirmă condiția seculară – care este în centrul carismei Opus Dei – îl unește în mod special cu Sfântul Părinte, ca parte a așa-numitei „familii pontificale”. El este numit „supranumerar”, pentru a-l deosebi de cei care sunt notari în cadrul Sfântului Scaun.