Pentru a merge pe urmele lui Cristos, apostolul de astăzi nu vine să reformeze nimic, nici cu atât mai puţin să se dezintereseze de realitatea istorică, care îl înconjoară... – Este suficient să acţioneze ca primii creştini, dând viaţă ambientului.

Brazdă, 320

Pentru a-L urma pe Cristos, pentru a sluji Biserica, pentru a-i ajuta pe alţii să recunoască destinul lor veşnic, nu trebuie să abandoneze lumea şi să se îndepărteze de ea, şi nici nu trebuie să se dedice unei activităţi bisericeşti; condiţia necesară şi suficientă este de a împlini misiunea pe care Dumnezeu a încredinţat-o fiecăruia, în locul şi ambientul voite de Providenţa sa.

Colocvii cu Monseniorul Escrivá de Balaguer, 60

Se trăieşte într-un fel atât de grăbit încât mila creştină a devenit un fenomen ciudat în lumea noastră; cu toate că Cristos este predicat – cel puţin în teorie…

—Sunt de acord cu tine. Dar tu, tu ce faci: în calitate de catolic, tu trebuie să te identifici cu El şi să-i calci pe urme. Nu ne-a recomandat să mergem să predăm doctrina Lui la toate neamurile – fără excepţie – şi în toate timpurile?

Brazdă, 728

Îmi spui că da: eşti ferm decis să-L urmezi pe Cristos.

—Ei bine, atunci va trebuie să mergi în pasul lui Dumnezeu, nu în al tău!

Forja, 531

A-L urma pe Cristos nu înseamnă a se refugia în templu, ridicând din umeri în faţa dezvoltării societăţii, la cuceririle sau la erorile oamenilor şi ale popoarelor. Credinţa creştină, dimpotrivă, ne conduce să vedem lumea ca o creaţie a Domnului, apreciind tot ceea ce este drept şi frumos, recunoscând demnitatea oricărei persoane, creată după imaginea lui Dumnezeu, admirând darul special al libertăţii, datorită căreia suntem stăpânii faptelor noastre şi, cu ajutorul divin, putem să făurim destinul nostru veşnic.

Este Isus care trece, 99