Cineva a afirmat că Opus Dei este organizat în interior ca o societate secretă. Ce se poate spune cu privire la aceste voci? Ar putea să ne spună care este, în sinteză, mesajul pe care a vrut să-l adreseze oamenilor din timpul nostru, întemeind opera în 1928?

Din anul 1928 am predicat fără încetare că sfinţenia nu este rezervată câtorva privilegiaţi, că pot să fie divine toate drumurile pământului, pentru că fundamentul spiritualităţii specifice a lui Opus Dei este sfinţirea muncii zilnice. Trebuie respins prejudecata după care credincioşii simpli ar trebui să se limiteze să ajute clerul în activitatea de caracter bisericesc. Trebuie să ne dăm seama că oamenii, pentru a ajunge la scopul lor final, au nevoie să fie şi să se simtă liberi, cu acea libertate pe care Isus Cristos ne-a dobândit-o. Şi eu, pentru a predica această doctrină şi pentru a învăţa să o practice, nu am avut niciodată nevoie de nici un secret. Membrii lui Opus Dei detestă secretul pentru că sunt credincioşi obişnuiţi, în toate şi prin toate egali cu alţii. Pentru faptul de a adera la Opus Dei nu schimbă starea.

Natural ar fi absurd că ar trebui să meargă în jur cu o cartelă pe spate cu inscripţia: „Eu mă dedic slujirii lui Dumnezeu”. Acest fel de a face nu ar fi nici laical nici secular. Însă toţi care cunosc şi frecventează pe membrii lui Opus Dei ştiu bine că fac parte din Opus Dei, pentru că nu o proclamă în cele patru vânturi, dar nici nu ascund aceasta.

Din interviul publicat de Jacques Guilleme-Brulon luat Mons. Josemaría Escrivá pentru Le Figaro, în 16.05.66, culese din „Colocvii cu Mons. Escrivá de Balaguer”, 34.