Opus Dei

Evanghelia duminicii a XXIV-a de peste an (Ciclul C): „Va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se convertește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care nu au nevoie de convertire”. În acest sens, oricât de păcătoși ne-am simți, toți trebuie să ne umplem de speranță meditând aceste parabole pline de duioșie, pentru că ele dezvăluie iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru fiecare persoană, și în special pentru cei mai îndepărtați de El.

Comentariu la Evanghelia de luni din săptămâna a 30-a a Timpului de peste an: „Și și-a pus mâinile asupra ei, iar ea s-a ridicat îndată și-L preamărea pe Dumnezeu”. Domnul ne pune mâinile Sale peste noi în Împărtășanie și în Spovadă și îndată ne umple de iubirea Sa și ne reînnoiește în scopurile de slujire și sfințenie.

Comentariu la Evanghelia de luni din săptămâna a 27-a din Timpul de peste an: „Și cine este aproapele meu?” (Lc 10,29). Nicăieri nu vom găsi indicații concrete. Aproapele este întotdeauna acela care este lângă noi, cu care trebuie să ne implicăm toată atenția.

Comentariu la Evanghelia de sâmbătă din săptămâna a 29-a a Timpului de peste an: „Le spunea această parabolă: Un om avea un smochin sădit în via sa și a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit”. Isus așteaptă de la noi rodul unei convertiri zilnice, al unei corespondențe concrete la iubirea Lui infinită. Restul îl face El.

Comentariu la Evanghelia zilei de joi din cea de-a 31-a săptămână a Timpului de peste an: „Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustiu și merge după cea pierdută până când o găsește?” (Lc 15,4). Dacă suntem uniți cu Inima lui Cristos, suferințele proprii sau ale aproapelui se transformă, și putem trăi bucuria oii pierdute sau a Bunului Păstor.