Evanghelie (Mt 28,16-20)

Apoi, cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotărât lor de Isus. Cum l-au văzut, i s-au închinat, dar unii se îndoiau. 

Apropiindu-se, Isus le-a vorbit: „Mi-a fost dată toată puterea în cer și pe pământ. Așadar, mergeți, și faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-i să țină toate câte v-am poruncit. Și iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii”.

Comentariu la Evanghelie

Ca încheiere a Evangheliei sale, sfântul Matei include „mandatul misionar” prin care Isus îi trimite pe ucenici să evanghelizeze și să boteze toate neamurile, pentru că toți pot beneficia acum de roadele răscumpărării. Iar la ultima Sa apariție, Domnul, „sub ochii lor, S-a înălțat la cer, până când un nor L-a ascuns privirii lor” (Fap 1,9), așa cum relatează prima lectură din liturgia solemnitații de astăzi.

Mandatul misionar al Celui Înviat nu se adresează doar primilor ucenici, ci este o sarcină și o misiune pentru toți: „Nouă, creștinilor, ne revine misiunea de a vesti în aceste zile, acestei lumi din care facem parte și în care trăim, mesajul mereu nou și mereu vechi al Evangheliei”[1], amintea sfântul Josemaría.

El mai spunea că majoritatea creștinilor trebuie „să-L ducă pe Cristos în toate locurile în care se desfășoară activitățile omenești: la fabrică, în laborator, la lucratul pământului, la atelierul meșteșugarului, pe străzile marilor orașe și pe potecile de munte”[2]. De aceea, sfântul Josemaría invita la trăirea personală a mandatului misionar: „«Mergeţi şi propovăduiţi Evanghelia… Eu voi fi cu voi…» — Aceasta a spus-o Isus… şi ţi-a spus-o ţie”[3].

Sărbătoarea Înălțării este o bună ocazie pentru a ne reînnoi zelul apostolic și dorința de a conduce sufletele la cer, unde Isus glorios ne așteaptă — lucru pe care îl învățăm de la primii ucenici. Ei s-au confruntat cu sarcina dificilă de a creștina întreaga lume, plină de civilizații care încă nu cunoșteau Evanghelia și de ideologii și obstacole de tot felul. Dar, departe de a se descuraja, apostolii erau plini de încredere în Isus cel înviat și biruitor, care le-a spus clar: „Mi-a fost dată toată puterea în cer și pe pământ” (v. 18) și „iată, Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul lumii” (v. 20).

Așa cum spunea Papa Francisc, „Înălțarea ne amintește de această prezență a lui Isus și a Duhului Său, care dă încredere, dă siguranță mărturiei noastre creștine în lume. Ne dezvăluie de ce există Biserica: Biserica există pentru a vesti Evanghelia. Numai pentru aceasta! Și, de asemenea, bucuria Bisericii este de a vesti Evanghelia. Biserica suntem noi toți, cei botezați. Astăzi suntem invitați să înțelegem mai bine că Dumnezeu ne-a dat marea demnitate și responsabilitate de a-L vesti lumii, de a-L face accesibil omenirii. Aceasta este demnitatea noastră, acesta este cel mai mare cinste pentru fiecare dintre noi, pentru toți cei botezați!”[4].

Pe de altă parte, Evanghelia ne spune că, atunci când Cel Înviat li s-a arătat ucenicilor, „când L-au văzut, I s-au închinat” (v. 17). Această atitudine de venerare în fața Domnului va fi și puterea noastră în misiunea de evanghelizare. Sfântul Toma de Aquino spune că „lucrurile pe care oamenii le admiră mult le răspândesc apoi, pentru că din prisosul inimii vorbește gura (Mt 12,34)”[5]. Dacă știm să-L adorăm pe Domnul cu evlavie și recunoștință, dacă Îi oferim Celui Înviat cinstea pe care o merită, mărturia noastră înaintea oamenilor va fi mai autentică și mai eficientă, pentru că va izvorî dintr-o inimă plină de Dumnezeu, asemenea inimii primilor ucenici și a sfintelor femei.

[1] Sf. Josemaría, E Cristos care trece, nr. 132.

[2] Ibídem, nr. 105.

[3] Sf. Josemaría, Drum, nr. 904.

[4] Sf. Toma din Aquino, Catena aurea, Glosa in Mc 1,23-28.