Evanghelie (Mc 12,35-37)

În acel timp, luând cuvântul, Isus a spus învățând în templu: „Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui David? David însuși a spus, inspirat de Duhul Sfânt: Domnul a spus Domnului meu, așază-te la dreapta mea până când voi pune pe dușmanii tăi sub picioarele tale. Deci, însuși David îl numește Domn; atunci, cum îi este fiu?” 

Și mulțimea numeroasă îl asculta cu plăcere.

Comentariu la Evanghelie

Ieri am considerat răspunsul lui Isus la o întrebare pe care i-o adresa un cărturar despre care este prima poruncă a legii lui Dumnezeu și modul în care Domnul făcea referire la cunoscutul Șema Israel, unit cu datoria față de aproapele.

În Evanghelia de astăzi este cuprinsă o învățătură a Domnului care constituie un mare ajutor pentru a înțelege mai bine misterul identității Sale.

De-a lungul Evangheliei, Isus s-a revelat progresiv oamenilor, de exemplu atunci când sfântul Petru L-a mărturisit ca Mesia (cf. Mc 8,29) sau când orbul Bartimeu L-a numit Fiul lui David cel milostiv (cf. Mc 10,47-48).

În fragmentul de astăzi, Isus îi învață pe discipolii Săi, deși încă într-un mod voalat, că aceste titluri care Îi sunt atribuite sunt corecte, dar încă incomplete. Căci este adevărat că Domnul este Mesia, Fiul lui David așteptat, trimisul lui Dumnezeu, dar, mai presus de toate, este Fiul lui Dumnezeu.

Prin întrebarea pe care o formulează, Domnul vrea să-i orienteze spre transcendență și să-i facă să înțeleagă că Mesia nu era un simplu om, ci cineva de natură divină. Spunând că David a scris psalmul pe care îl citează (cf. Ps 109), Isus expune sensul mesianic al acestor cuvinte: „Domnul a spus Domnului meu”. Iar acest al doilea „Domn” este Mesia, iar Isus se identifică implicit cu El.

Astfel, caracterul misterios și transcendent al lui Mesia este exprimat prin paradoxul că, fiind fiu – în sensul de descendent al lui David –, totuși acesta Îl numește „Domn”, pentru că nu este doar fiul lui David, ci, mai ales, este Fiul lui Dumnezeu.