Evanghelie (Mc 10, 32-45)

Erau pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Ei erau uimiți, iar cei care veneau în urmă erau cuprinși de teamă. 

Luându-i din nou pe cei doisprezece, a început să le vorbească despre cele ce aveau să i se întâmple: „Iată, urcăm la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor și a cărturarilor; îl vor condamna la moarte și-l vor da pe mâna păgânilor. Aceștia își vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui și-l vor ucide, dar după trei zile va învia”.

Iacob și Ioan, fiii lui Zebedeu, au venit la el și i-au spus: „învățătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îți cerem”. 

El le-a spus: „Ce vreți să fac pentru voi?” 

Atunci ei i-au spus: „Fă-ne să stăm unul la dreapta și altul la stânga ta în gloria ta”. 

Dar Isus le-a spus: „Nu știți ce cereți. Puteți să beți potirul pe care-l beau eu sau să vă botezați cu botezul cu care eu sunt botezat?” 

Ei i-au spus: „Putem”. 

Iar Isus le-a zis: „Potirul pe care-l beau eu îl veți bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veți fi botezați. Însă, a sta la dreapta sau la stânga mea, nu eu trebuie să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit”. 

Când au auzit, cei zece au fost cuprinși de indignare față de Iacob și Ioan. Chemându-i la sine, Isus le-a spus: „Voi știți că cei care sunt considerați conducători ai popoarelor le domină și cei mari dintre ei își fac simțită puterea asupra lor. Dar între voi să nu fie așa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie slujitorul vostru și cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor. Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți”.

Comentariu la Evanghelie

Evanghelia de astăzi ne prezintă unul dintre numeroasele dialoguri dintre Isus și discipolii săi, în timp ce urcau spre Ierusalim. De această dată, chiar după ce Domnul le anunțase ceea ce îi aștepta în cetatea sfântă, se apropie Iacob și Ioan și îi cer cu îndrăzneală să se bucure de privilegii speciale atunci când se va instaura Împărăția: „Îngăduie-ne să stăm unul la dreapta ta și altul la stânga ta” (v. 37), la care Învățătorul răspunde imediat: „Nu știți ce cereți” (v. 38).

Pentru Isus, ceea ce trebuie reproșat în cererea fiilor lui Zebedeu nu este atât dorința de a avea locuri de cinste, cât faptul că vor să sară peste și să nu țină cont de ceea ce urmează să se întâmple la Ierusalim, locul unde „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor” (v. 33). Pe scurt, Domnul corectează pretenția lor de a vrea să obțină victoria Împărăției fără a trece prin cruce.

Crucea este o parte esențială a istoriei și a mesajului pe care Isus vrea să-l transmită discipolilor săi din toate timpurile. Înseamnă, pe de o parte, că Domnul este dispus să meargă în întâmpinarea celor care „își vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui și îl vor omorî” (v. 34). Dar știm, de asemenea, că face aceasta pentru a ne învăța cum trebuie să ne comportăm în momentele grele și că, în ciuda tuturor, este întotdeauna posibil să „slujim” și să „dăm viață” (cf. v. 45).

Dacă suntem dispuși să urmăm învățătura lui Isus, vom găsi ceea ce Iacob și Ioan căutau pe dibuite. Adevărata măreție se atinge atunci când, cu ajutorul lui Dumnezeu, trăim o iubire deschisă slujirii, care știe să persevereze în acest efort chiar și atunci când circumstanțele sunt dificile și ne aflăm înconjurați de încercări. Știm că Isus a reușit acest lucru și știm, de asemenea, că nu ne va abandona dacă încercăm să-i urmăm pașii.