Evanghelia zilei de joi: Solemnitatea Trupului și Sângelui Domnului

Comentariu la Evanghelie pentru Solemnitatea Trupului și Sângelui Domnului (Anul A): „Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua de apoi”. A ne hrăni cu „Pâinea vieții” înseamnă a intra în armonie cu Inima lui Cristos, a-I asimila alegerile, gândurile și comportamentul, până când devenim „alter Christus”.

Evanghelie (In 6,51-58)

„Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii”.

Atunci iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: „Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?”

Dar Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi. Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică și eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu rămâne în mine și eu în el. Așa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel și cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine. Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinții voștri și au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci”.

Comentariu la Evanghelie

Evanghelia Solemnității Trupului și Sângelui Domnului cuprinde un fragment din discursul despre pâinea vieții, rostit de Isus în sinagoga din Cafarnaum, după minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor. Sfântul Ioan relatează că cuvintele lui Isus despre viitorul mister al Trupului și Sângelui Său au provocat uimire și respingere. Totuși, Biserica nu a încetat să-și reînnoiască zi de zi credința plină de recunoștință în prezența reală a lui Isus sub speciile sacramentale; de aceea Îl poartă și în procesiune pe străzi, pentru ca toți să-L poată adora și primi binecuvântările Lui.

În discursul Său, Isus face referire la faimoasa mană pe care Dumnezeu a făcut-o să cadă din cer în pustiu pentru israeliți și care i-a umplut de uimire. Cartea Exodului relatează că „văzând-o, fiii lui Israel și-au zis unul altuia: «Man hu?» (adică: «Ce este aceasta?»), căci nu știau ce era. Moise le-a spus: «Aceasta este pâinea pe care Domnul v-o dă ca hrană»” (Ex 16,15). Este firesc ca și noi, creștinii, să ne manifestăm uimirea în fața unui dar cu mult mai sublim și mai misterios, cum este Euharistia, care ne dă viața veșnică.

Isus explică faptul că mana din pustiu prefigura adevărata pâine din cer pe care Dumnezeu urma să o ofere oamenilor prin Fiul Său. Și minunea înmulțirii pâinilor voia să prefigureze într-un anumit fel Euharistia, de aceea a fost preludiul discursului lui Isus. Însă cei care au mâncat mana în pustiu au murit; la fel și aceia care Îl căutau pe Isus doar pentru că le-a săturat trupurile. Domnul ne invită să dorim adevărata pâine din cer, care satură sufletele de foamea lor de Dumnezeu și le dăruiește viața veșnică: viața lui Isus cel înviat.

Când Isus a invitat să fie mâncat Trupul Său și băut Sângele Său, s-a produs abandonul dramatic al multora dintre discipolii Săi. Însă credința în prezența reală a Trupului și Sângelui lui Isus sub speciile sacramentale este unul dintre elementele cele mai caracteristice ale crezului creștin. Pe lângă faptul că este întemeiată pe textele Noului Testament, precum acest discurs al lui Isus sau relatările despre instituirea Euharistiei, ea este atestată încă de la începuturile Bisericii. De exemplu, în jurul anului 90 d.C., sfântul Ignațiu din Antiohia scria: „Se țin departe de Euharistie și de rugăciune docheții, pentru că nu mărturisesc că Euharistia este trupul Mântuitorului nostru Isus Cristos, care a pătimit pentru păcatele noastre și pe care Tatăl, în bunătatea Sa, L-a înviat”[1].

Comentând discursul lui Isus, Papa Francisc invita la reînnoirea acestei credințe euharistice multiseculare și la a ne lăsa transformați de Cristos atunci când Îl primim: „Pâinea este cu adevărat Trupul Său dăruit pentru noi, vinul este cu adevărat Sângele Său vărsat pentru noi. Euharistia este Isus însuși, care ni se dăruiește în întregime. A ne hrăni cu El și a trăi în El prin Împărtășania euharistică, dacă o facem cu credință, ne transformă viața, o transformă într-un dar pentru Dumnezeu și pentru frați. A ne hrăni cu această «Pâine a vieții» înseamnă a intra în armonie cu inima lui Cristos, a ne însuși alegerile, gândurile și comportamentele Lui. Înseamnă a intra într-un dinamism de iubire și a deveni persoane ale păcii, ale iertării, ale reconcilierii, ale împărtășirii solidare. Exact ceea ce a făcut Isus”[2].

„Dumnezeul nostru a hotărât să rămână în Tabernacol pentru a ne hrăni, pentru a ne întări, pentru a ne diviniza, pentru a da rod efortului și muncii noastre”[3], comenta sfântul Josemaría. Și adăuga: „prelungească prin mărturia unei conduite creștine. Dacă am fost reînnoiți prin primirea Trupului Domnului, trebuie să o manifestăm prin fapte. Să fie gândurile noastre sincere: de pace, de dăruire, de slujire. Cuvintele noastre să fie adevărate, clare și oportune; să știe să consoleze și să ajute și, mai presus de toate, să ducă celorlalți lumina lui Dumnezeu. Acțiunile noastre să fie coerente, eficiente, corecte: să răspândească acel bonus odor Christi, mireasmă plăcută a lui Cristos, deoarece amintesc felul Lui de a fi și de a trăi”[4].

[1] Sfântul Ignațiu din Antiohia, Scrisoare către smirneni, 7.

[2] Papa Francisc, Angelus, 16 august 2015.

[3] Sfântul Josemaría, E Cristos care trece, nr. 151.

[4] Ibidem, nr. 156.